ICCJ. Decizia nr. 589/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 589/2010
Dosar nr. 130/44/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii S.D., L.V., T.B.I., G.V. şi D.R. au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor) obligarea la recunoaşterea vechimii în gradul de subinspector de poliţie de la data la care acestea au absolvit Academia de Poliţie Alexandru Ioan Cuza şi până la acordarea în concret a acestui grad.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că au absolvit cursurile Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, promovând examenul de licenţă.
Au mai arătat că întrucât au urmat cursurile de şcolarizare fără frecvenţă nu le-a fost acordat gradul de subinspector din momentul absolvirii ci ulterior şi că situaţia lor reprezintă un caz clasic de discriminare având în vedere că altor colegi de promoţie de la forma de învăţământ zi li s-a acordat gradul profesional de inspector de poliţie, imediat după absolvire.
Prin sentinţa nr. 87 din 21 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii S.D., L.V., T.B.I., G.V. şi D.R.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut, în esenţă, următoarele.
Recunoaşterea vechimii în grad, trebuie raportată la perioada de timp cât o persoană a îndeplinit atribuţiile specifice muncii sale. Reclamanţi au pretins prin acţiunea da faţă, cu caracter reparator recunoaşterea vechimii în funcţia de subinspector, funcţie pe care însă nu au îndeplinit-o anterior promovării examenului de licenţă.
Mai reţine instanţa de fond, că discriminarea la care s-au referit reclamanţii a existat, dar numai în privinţa acordării gradului nu şi în aceea a vechimii în grad.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond au declarat recurs reclamanţii S.D., L.V., T.B.I., G.V. şi D.R.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că, deşi instanţa de fond a recunoscut explicit că recurenţii au fost trataţi discriminatoriu în ceea ce priveşte momentul acordării gradului profesional în raport cu colegii de Academie care au urmat cursurile la zi, constată în final că nu există discriminare în ceea ce priveşte perioada de vechime în grad şi face o confuzie regretabilă între vechimea în funcţie (în realitate, vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite) şi vechimea în grad.
Au subliniat recurenţii că prin acţiunea în justiţie s-a cerut practic înlăturarea efectelor dăunătoare în carieră ale discriminării, invocând în acest sens art. 16 alin. (1) din Constituţia României, cât şi art. 20 alin. (1) din Constituţie cu referire la art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, la art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la art. 1 din Protocolul 12 la această Convenţie.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor a subliniat că raportat la art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 şi la momentul susţinerii examenului de licenţă care ar constitui data săvârşirii faptei de discriminare, dreptul la acţiune al reclamanţilor s-a prescris, iar că pe fondul cauzei soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
Examinând cauza în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor art. 312 alin. (5) teza a II-a C. proc. civ., pentru cele ce se vor arătat în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea Ministerul Administraţiei şi Internelor (M.A.I.) la recunoaşterea vechimii în gradul de subinspector acumulată de la momentul absolvirii Academiei de Poliţie Alexandru I. Cuza Bucureşti şi până la momentul acordării în concret a gradului de subinspector de poliţie, cu motivarea existenţei unei situaţii juridice de tratament discriminatoriu faţă de absolvenţii de la forma de învăţământ de zi a aceleiaşi instituţii – Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie Alexandru I. Cuza Bucureşti.
S-a făcut trimitere expresă la prevederile OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
În analiza fondului pricinii, prima instanţă a amintit prevederile Legii nr. 360/2002, ale Legii nr. 188/1999, fără a observa însă şi prevederile art. 27 alin. (1) şi (3) din OG nr. 137/2000 R1 (privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare) care obligau la citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Astfel, potrivit alin. (1) al textului legal menţionat: „Persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun […]", iar potrivit alin. (3): „Judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului".
Ca urmare, sentinţa atacată va fi casată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe care va dispune citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi va examina excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocat de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi dacă se impune va aprecia dacă sunt incidente dispoziţiile art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, procedând la evaluarea acţiunii în contencios administrativ prin raportare atât la normele speciale aplicabile dată fiind calitatea reclamanţilor - ofiţeri de poliţie – cât şi la aspectele apreciate de aceştia ca reprezentând un „caz clasic de discriminare" în conformitate cu art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, R1.
Văzând, aşadar, art. 312 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.D., L.V., T.B.I., G.V. şi D.R. împotriva sentinţei nr. 87/F din 21 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 596/2010. Contencios → |
|---|
