ICCJ. Decizia nr. 5627/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5627/2010
Dosar nr. 163/39/2010
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 februarie 2010, reclamanta S.D. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin C.C.S.D., la transmiterea dosarului său de despăgubiri către un evaluator sau o societate de evaluare, în vederea întocmirii raportului de evaluare pentru imobilul situat în municipiul Botoşani, Str. A.D., imobil compus din construcţii şi teren n suprafaţă de 523 m.p., preluat abuziv în baza decretului de expropriere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la S.C.C.S.D. a fost înregistrat dosarul aferent dispoziţiei, prin care Primarul Municipiul Botoşani a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul preluat abuziv, dar nu s-a procedat la desemnarea unui evaluator, ceea ce este de natură să tergiverseze emiterea titlului despăgubire şi primirea sumei cuvenite.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 78 din 15 martie 2010, prin care a admis acţiunea şi a obligat comisia pârâtă să transmită la evaluator dosarul reclamantei privind acordarea despăgubirilor cuvenite pentru imobilul preluat abuziv de stat, reţinând că, de la data depunerii dispoziţiei şi a documentaţiei aferente, nu a fost respectat un termen rezonabil de soluţionare a cererii de despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.C.S.D., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
Recurenta a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca fiind încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de rezolvare a cererii, deşi Legea nr. 247/2005 nu prevede un asemenea termen şi dimpotrivă, impune parcurgerea unei anumite proceduri, astfel că dosarul de despăgubire nu poate fi soluţionat numai în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptăţită.
De asemenea, s-a arătat că, în aplicarea dispoziţiilor pct. 17.1 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, C.C.S.D. a adoptat decizia din 16 septembrie 2008 cu privire la modalitatea de transmitere a dosarelor spre evaluare, respectiv în ordinea înregistrării lor, pentru a nu se încălca principiul egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite la despăgubire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că recurenta C.C.S.D. avea obligaţia să îndeplinească etapele prevăzute de art. 16-20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor cuvenite intimatei-reclamante în baza dispoziţiei nr. 245/2009 emisă de Primarul municipiului Botoşani pentru imobilul situat în Botoşani, Str. A.D., preluat abuziv de stat prin decretul de expropriere.
Astfel, s-a reţinut întemeiat că de la data transmiterii dispoziţiei şi a documentaţiei aferente, comisia recurentă nu a întreprins nici-o măsură pentru soluţionarea Dosarului nr. 43.203/CC şi nu există o justificare obiectivă pentru refuzul acesteia de a proceda la transmiterea dosarului la evaluator sau la societatea de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Apărările din recurs privind ordinea de soluţionare a dosarelor aprobată de comisia recurentă prin decizia din 16 septembrie 2008 vor fi respinse ca nefondate, constatându-se că acest act administrativ cu caracter normativ nu a fost depus la instanţa de fond şi nici nu a constituit temeiul juridic al refuzului de soluţionare a cererii formulate de intimata-reclamantă.
Decizia invocată de comisia recurentă nu poate fi reţinută în prezenta cauză şi faţă de obiectul său de reglementare, care vizează finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor, prin emiterea titlului de despăgubiri şi nu se referă la primele etape necesare din cadrul acestei proceduri, cum este etapa evaluării, care a constituit obiectul cererii de chemare în judecată formulată de intimata-reclamantă.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei nr. 78 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5625/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5630/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
