ICCJ. Decizia nr. 5621/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5621/2010
Dosar nr. 6000/2/2010
Şedinţa publică de la 15 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 iulie 2010, reclamanta SC A.I.E.F. SRL Bucureşti a chemat în judecată A.N.A.F., solicitând, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării deciziei de impunere din 14 mai 2010 şi a raportului de inspecţie fiscală din 13 mai 2010 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale suplimentare de 496.524 RON T.V.A. şi 334.638 RON majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că pârâta a procedat în mod nelegal, negând dreptul societăţii de deducere a T.V.A. aferentă achiziţiei imobilului din Str. G.P. şi ignorând nerespectarea prevederilor legale referitoare la durata de desfăşurare a inspecţiei fiscale.
Reclamanta a mai arătat că şi condiţia necesităţii prevenirii unei pagube iminente este îndeplinită, executarea actelor administrative putând produce un grav prejudiciu societăţii, prin imposibilitatea onorării obligaţiilor contractuale urmare a insuficienţei lichidităţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 3445 din 17 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării actelor administrative contestate până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că organele de control în mod nelegal nu au acordat societăţii drept de deducere a T.V.A., fiind abuzivă condiţionarea acestui drept de locaţia de desfăşurare a inspecţiei fiscale. De asemenea, instanţa a constatat că organele fiscale nu au respectat prevederile legale referitoare la durata de desfăşurare a inspecţiei fiscale.
Instanţa a reţinut că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, ca şi cea a iminenţei pagubei, societatea procedând corect la deducerea T.V.A. aferentă imobilului în litigiu şi putând ajunge în situaţia întreruperii activităţii prin executarea actelor administrative contestate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs A.N.A.F., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat, în esenţă, că instanţa, deşi investită numai cu soluţionarea unei cereri de suspendare, a analizat aspecte ce ţin de legalitatea actelor în litigiu, prejudecând fondul şi stabilind practic nelegalitatea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Astfel, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării, ca măsură vremelnică şi provizorie, se poate dispune numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, de care persoana care se consideră vătămată prin actul respectiv să fie ameninţată prin executarea acestuia.
Cercetarea efectuată de instanţă pentru a stabili existenţa cazului bine justificat este limitată, ea având numai posibilitatea de a efectua o analiză sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de art. 14 nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Or, în cauză, instanţa de fond nu a argumentat existenţa cazului bine justificat, ci a analizat aspecte ce vizează fondul litigiului reţinând nelegalitatea actelor fiscale ca şi cum ar fi fost sesizată în cadrul acţiunii în anulare.
În consecinţă, criticile formulate de pârâtă fiind întemeiate, Curtea va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare, pentru ca instanţa de trimitere să cerceteze şi să se pronunţe asupra aplicabilităţii art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei nr. 3445 din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5618/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5622/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
