ICCJ. Decizia nr. 5666/2010. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5666/2010
Dosar nr. 5512/2/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 579 din 02 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, formulată de reclamantul S.Ş. în contradictoriu cu pârâtul A.V.V. – Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, având ca obiect obligarea pârâtului să ia, de îndată, măsuri pentru actualizarea listei documentelor de interes public şi a listei cuprinzând categoriile de documente produse şi/sau gestionate de Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit legii.
A solicitat, de asemenea, ca pârâtul să fie obligat ca în listarea documentelor de interes public să determine nefolosirea unor expresii neclare, ambigue, precum cele din hotărârea nr. 38 din 17 ianuarie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii „traseul profesional al magistraţilor”, ci să fie listate precis, clar, care anume documente alcătuiesc acest traseu, începând de la liceu și facultate şi, totodată, să transmită datele solicitate prin scrisoarea din 03 mai 2009 să plătească, în beneficiul bugetului de stat, o penalitate de 20.000 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Potrivit normelor cuprinse în Cap. 2, Secțiunea I din Legea nr. 544/2001, obligația furnizării informațiilor de interes public revine autorităților și instituțiilor publice, iar accesul la aceste informații se face din oficiu sau la cerere, prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop.
Din interpretarea normelor legale cuprinse în art. 4 din Legea nr. 544/2001 reiese că răspunderea pentru modul de îndeplinire a obligațiilor legate de furnizarea informațiilor de interes public, inclusiv pentru modul în care sunt prezentate informațiile ce trebuie comunicate din oficiu, revine compartimentelor specializate sau, după caz, persoanei desemnate în condițiile art. 4 din lege, iar nu conducătorului instituției sau autorității publice.
Astfel s-a constatat că nu are relevanţă în cauză împrejurarea că pârâtul este reprezentantul Consiliul Superior al Magistraturii în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice, întrucât atribuțiile de reprezentare nu se confundă cu cele de management, astfel că pârâtul nu are atribuții în ce privește problemele pe care le presupune gestionarea informațiilor de interes public.
Concluzionând, judecătorul fondului a constatat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât printre atribuțiile sale, în calitate de președinte al Consiliului Superior al Magistraturii, nu se regăsesc cele privind actualizarea listei ce conține documentele de interes public.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S.Ş.
În esenţă, recurentul a arătat că instanţa de fond a tratat cu superficialitate cererea sa de chemare în judecată, fără a se raporta la dispoziţiile legale pe care le apreciază ca aplicabile, respectiv la Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
S-a considerat că în mod greşit a fost invocată din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale a conducătorului Consiliului Superior al Magistraturii, A.V.V., fiind admisă această excepţie prin ignorarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 544/2001 (modificată şi completată) potrivit căreia „Împotriva refuzului prevăzut la alin. (1) se poate depune reclamaţie la conducătorul autorităţii sau al instituţiei publice respective în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă de către persoana lezată”.
În condiţiile în care refuzul explicit sau tacit al angajatorului desemnat [în sensul alin. (1) al art. 21 mai înainte amintit] este, în speţă, adresa din 06 mai 2009, în opinia recurentului, întemeiată pe dispoziţiile art. 2 şi art. 16 din Legea nr. 554/2004 cu referire la Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (art. 24 şi 33), este evident că cel chemat în judecată are calitatea de a sta în proces şi refuză nejustificat să soluţioneze cererea formulată de recurentul-reclamant.
Examinând cauza prin prisma criticilor aduse cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
În aplicarea art. 129 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. judecătorul este dator să ia toate măsurile care se impun pentru pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice.
Raportându-se la obiectul acţiunii – aşa cum a fost acesta expus în considerentele deciziei de faţă, instanţa a verificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului, mai exact, pornind de la raportul juridic dedus judecăţii a verificat dacă cel chemat în judecată este obligat în acel raport.
Lipsa calităţii procesuale poate fi invocată pe cale de excepţie, aşa cum s-a procedat şi în cauză, excepţia lipsei calităţii procesuale fiind o excepţie de fond, dirimantă şi absolută, ce poate fi invocată nu numai de părţi, ci şi din oficiu.
S-a constatat că în conformitate cu prevederile Cap. 2, Secţiunea I din Legea nr. 544/2001, obligaţia furnizării informaţiilor de interes public revine autorităţilor sau instituţiilor publice, iar accesul la aceste informaţii se face prin intermediul compartimentului pentru relaţii publice sau al persoanei desemnate în acest scop în condiţiile art. 4 din acelaşi act normativ.
Obligaţia comunicării informaţiilor de interes public nu revine aşadar conducătorului instituţiei sau autorităţii publice, aşa cum apreciază recurentul.
În concret, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii are, potrivit Legii nr. 317/2004, atribuţii de reprezentare a acestei autorităţi, însă legea în discuţie nu îi conferă nicio atribuţie în problemele pe care le presupune gestionarea informaţiilor de interes public şi actualizarea listei ce conţine documentele de interes public.
În acest context, se observă că în mod corect şi legal instanţa fondului constatând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului a admis excepţia invocată din oficiu şi a respins pentru acest considerent acţiunea formulată de S.Ş., fără a mai cerceta pe fond solicitările acestuia.
Văzând şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei nr. 979 din 02 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5667/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5665/2010. Contencios → |
|---|
