ICCJ. Decizia nr. 5670/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5670/2010
Dosar nr.9723/2/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi administrativ, reclamantul N.V. a solicitat, în contradictoriu pe pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertǎţilor Cetǎţeneşti, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române; să fie obligat pârâtul, prin intermediul Comisiei pentru Cetăţenie, să procedeze la analizarea/avizarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi la daune morale în sumă de 1.000 RON.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române la data de 18 martie 2007, iar la 07 ocotmbrie 2009, a depus cerere de urgentare a soluţionării dosarului, însă Direcţia cetăţenie nu răspuns la niciuna dintre aceste cereri cu toate că a solicitat un răspuns în mod expres, iar termenul legal de 30 de zile a fost cu mult depăşit.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 1404 din 19 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea reclamantului N.V. în contradictoiu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertǎţilor Cetǎţeneşti – Direcţia Cetǎţenie şi a constatat refuzul nejustificat al pârâtului prin intermediul Direcţiei Cetăţenie de a-i soluţiona reclamantului cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâtul prin intermediul Direcţiei Cetăţenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului de redobândire a cetăţeniei în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii şi a respins ca neîntemeiată cererea de plată a daunelor morale, obligând pârâtul la suma de 4,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantul a depus la autoritatea pârâtă cererea de redobândire a cetăţeniei române la data de 18 martie 2007, iar la 07 octombrie 2009 a depus cerere de urgentare a soluţionării dosarului, astfel că a fost vătămat în dreptul său la depunerea şi înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, întrucât nici până la momentul introducerii acestei acţiuni, la peste un an de la data formulării primei cereri nu a fost invitat să depună cererea de redobândire a cetăţeniei.
Totodată, prima instanţă a reţinut că nu există o prevedere în Legea nr. 21/1991 sau în Legea nr. 554/2004 privind derogarea de la termenul general de 30 de zile în care trebuie soluţionată o cerere, apreciind astfel că, în speţă, s-a depăşit termenul rezonabil de soluţionare prevăzut de art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de către România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002 publicată în M. Of. al României Partea I nr. 490/09.07.2002.
4. Recursul declarat de pârât
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că soluţionarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române este un atribut asupra căruia statul român dispune exclusiv în condiţiile expres menţionate în Legea nr. 21/1991, modificată şi completată, iar instanţa de judecată nu poate condiţiona termenul în care trebuie soluţionate.
Totodată, recurentul a arătat că în mod greşit prima instanţă a obligat autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu a ţinut cont de întâmpinarea formulată în cauză în care se menţionează că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant a fost soluţionată la data de 02 decembrie 2009, în sensul că a fost avizată favorabil de către Comisie de Cetăţenie, caz în care obiectul pretenţiilor deduse judecăţii a fost realizat.
Recurentul-pârât a mai susţinut că este de reţinut şi faptul că prima instanţă a constatat ca fiind neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale, aşa încât necăzând în pretenţii nici sub acest aspect, nu se pot acorda cheltuieli de judecată în considerarea unei pretinse acţiuni culpabile avută înainte de chemarea în judecată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Înalta Curte reţine că reclamantul s-a adresat autorităţii pârâte cu o cerere prin care a solicitat redobândirea cetăţeniei române la data de 18 martie 2007, iar dar data de 7 octombrie 2009 s-a adresat cu o nouă cerere, prin care a solicitat urgentarea soluţionării dosarului de cetăţenie, însă la niciuna dintre cereri nu a primit răspuns.
Pornind de la această situaţie de fapt, soluţia primei instanţe reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a legislaţiei incidente raportului juridic dedus judecăţii.
Prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, statuează că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Din conţinutul adresei din 12 martie 2010 emisă de Ministerul Justiţiei, rezultă că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de intimatul-reclamant a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru Cetăţenie în şedinţa din 02 decembrie 2009 şi faptul că această comisie a întocmit un raport în care a menţionat îndeplinirea condiţiilor legale privind redobândirea cetăţeniei române, raport ce urmează a fi înaintat Ministrului Justiţiei, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 21/1991.
Instanţa de control judiciar constată astfel că demersurile efective ale recurentului-pârât în sensul soluţionării cererii reclamantului au intervenit după sesizarea instanţei şi, în plus, acesta nu a depus şi alte înscrisuri doveditoare ale avizării cererii reclamantului, în afară de adresa emisă de către unul dintre departamentele sale, aşa încât criticile aduse sentinţei atacate nu pot fi primite, prima instanţă reţinând corect incidenţa în cauză a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sub aspectul nesoluţionării cererii reclamantei într-un termen rezonabil.
Referitor la critica privind termenele prevăzute de Legea nr. 21/1991, instanţa de control judiciar reţine că actul normativ invocat se referă la întreaga procedură de analizare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române şi nu exclud, ba chiar impun o anumită celeritate procedurală, fiind esenţialmente subsumate principiului privind soluţionarea cererilor într-un termen rezonabil.
În ceea ce priveşte criticile în sensul că în mod greşit a fost obligată autoritatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, argumentele invocate nefiind relevante, astfel că în mod corect prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenţii, iar la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii, prevederi a căror incidenţă nu poate fi contestată.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 1404 din 19 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5655/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 5672/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
