ICCJ. Decizia nr. 5683/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5683/2010
Dosar nr. 221/43/2010
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 03 septembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere din 10 iunie 2010 formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Târgu Mureş şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 15.000 RON.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, şi anume cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel, referitor la existenţa unui caz bine justificat, reclamanta a invocat interpretarea eronată a unor dispoziţii legale privind modalitatea de calcul a autorităţii pârâte în ceea ce priveşte impozitul pe profit şi T.V.A, fără a face dovada din care să rezulte existenţa unei îndoieli serioase asupra legalităţii actului administrativ atacat.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente, de asemenea, reclamanta nu a produs dovezi, ci s-a rezumat prin a susţine doar că indisponibilizarea sumei în litigiu ar conduce la crearea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia prin imposibilitatea efectuării unor plăţi privind ratele curente la bănci, salarii şi alte cheltuieli.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC A. SRL, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a Legii nr. 554/2004, art. 14. Susţine recurenta că în mod eronat instanţa fondului a precizat că aceasta ar fi invocat interpretarea eronată a prevederilor legale când de fapt s-a contestat actul administrativ, indicându-se în mod corect motivele de nelegalitate.
De asemenea, şi privitor la paguba iminentă, greşit s-a interpretat că ar fi o simplă susţinere a recurentei-reclamante, atâta vreme cât executarea sumei de bani ar putea provoca prejudicii ireversibile şi chiar încetarea activităţii recurentei-reclamante.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Recurenta-reclamantă a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal, Decizia de impunere prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale în cuantum de 1.326.202 RON.
Art.14 din Legea nr. 554/2004 prevede că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente suspendarea executării actului administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin urmare, textul de lege mai sus invocat prevede două condiţii cumulative pentru a se dispune această măsură provizorie – cazul bine justificat şi paguba iminentă. Suspendarea executării actului administrativ unilateral apare, deci, ca o excepţie de la regula executării din oficiu, cele două condiţii trebuind a fi dovedite de reclamantă.
Astfel, cazul bine justificat se poate reţine doar dacă din împrejurările pricinii rezultă o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ.
Decizia în litigiu nu poate fi suspectată de o îndoială serioasă privind legalitatea pe o cercetare sumară a aparenţei de drept, ea fiind un titlu de creanţă care este executorie de drept.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, măsura suspendării nu se justifică nici pe acest aspect, întrucât doar cuantumul mare al sumei stabilite în sarcina recurentei-reclamante, nu este suficient ca argument, pentru a fi considerată îndeplinită condiţia prevenirii pagubei iminente.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul declarat de SC A. SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 111 din 03 septembrie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5684/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5681/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
