ICCJ. Decizia nr. 5679/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5679/2010
Dosar nr.1372/59/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.P.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, anularea prevederilor Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, reintegrarea pe funcţia de director coordonator deţinută până la data emiterii acestui ordin şi plata integrală a drepturilor salariale ce decurg din calitatea de director coordonator, până la data reîncadrării.
Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea aplicării prevederilor Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, până la data soluţionării prezentei cauze.
În motivare acţiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocă şi excepţia de nelegalitate a Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Preşedintelui Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, întrucât este emis cu depăşirea competenţelor legale şi materiale. În acest sens, a cerut să se constate faptul ca agenţia a procedat la emiterea unui ordin de „încetare a aplicabilităţii” unor contracte de administrare încheiate nu doar sub imperiul legii vechi, ci şi a prevederilor Legii nr. 188/1999 şi ale Legii nr. 53/2003 – C. muncii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 154 din 16 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.P.G. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, a anulat ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis pârâtă, dispunând reintegrarea reclamantului în funcţia corespunzătoare de director coordonator la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Arad.
Prin aceeaşi sentinţă, a obligat pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale la plata către reclamant a tuturor drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcţia de director coordonator la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Arad şi până la reintegrarea acestuia în funcţia corespunzătoare la această autoritate, a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, luând act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Prin Ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de director coordonator al Agenţiei Judeţeane pentru Prestaţii Sociale Arad, cu încetarea contractului de management încheiat în vederea ocupării acestei funcţii.
Prima instanţă a reţinut că acest ordin a fost emis în baza OUG nr. 105/2009, privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
Totodată, a reţinut că ordinul în litigiu a fost motivat pe dispoziţiile OUG nr. 105/2009, fără a fi făcute alte precizări privind motivele emiterii acestui ordin, astfel că nu conţine nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus măsura revocării reclamantului din funcţie.
În ceea ce priveşte OUG nr. 105/2009, ce constituie temeiul în baza căruia a fost emis ordinul atacat, prima instanţă a reţinut că acest act normativ a fost declarat neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 03 decembrie 2009, care a constatat că prin OUG nr. 37/2009, aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate în sensul încălcării prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, astfel că ordinul atacat a fost emis exclusiv în baza OUG nr. 105/2009, ordonanţă declarată neconstituţională.
Cu privire la susţinerea reclamantului, potrivit căreia ordinul în litigiu a fost emis în perioada în care se afla în concediu medical, prima instanţă a reţinut că aceste afirmaţii nu au fost probate.
Cu referire la încălcarea dispoziţiilor din contractul de management prin emiterea ordinului de revocare din funcţie invocată de către reclamant, prima instanţă a reţinut că prin OUG nr. 105/2009 s-a pus capăt contractului de management încheiat de reclamant cu o autoritate a Statului Român înainte de termen şi fără a se invoca nerespectarea contractului de către reclamant.
Sub acest aspect, în condiţiile în care prin contractul de management, reclamantul avea dreptul la un salariu de care este lipsit prin revocarea sa din funcţie, prima instanţă a reţinut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, apreciind ca nerelevante argumentele pârâtei privind revocarea reclamantului din funcţie exclusiv pe considerentul intrării în vigoare a OUG nr. 105/2009.
În privinţa cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 162 din 12 octombrie 2009 emis de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, prima instanţă a reţinut că, în speţă, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a depus la dosar niciun înscris din care să rezulte situaţia sa financiară, situaţie care să fie agravată de executarea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, considerând astfel că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.
4. Recursul exercitat de pârâtă
Împotriva aceastei sentinţe a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit prima instanţă a apreciat că reclamantul nu a avut cunoştinţă de motivele invocate în cuprinsul ordinului atacat şi din acest motiv nu a avut posibilitatea să formuleze apărări, întrucât părţile contractante au stabilit de comun acord faptul că efectele contractului încetează şi în alte cazuri prevăzute expres de lege, or consemnarea acestei clauze contractuale vizează tocmai evenimentele legislative ulterioare ce pot interveni, în speţă abrogarea expresă şi directă a OUG nr. 37/2009.
Totodată, a arătat că temeiul legal al revocării reclamantului din funcţia de director coordonator este OUG nr. 105/2009 în întregul ei, iar lipsa motivării lipsa motivării explicite nu poate conduce la anularea ordinului emis.
În privinţa contractului de management, recurenta-pârâtă a susţinut că în speţă nu sunt incidente prevederile Legii nr. 53/2003, acest contract fiind asimilat contractului individual de muncă doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă şi în specialitate a titularului contractului, astfel că este un cotract atipic şi nu un contract individual de muncă, un argument în acest sens fiind durata acestuia, de cel mult patru ani.
În privinţa reintegrării reclamantului în funcţia corespunzătoare de director coordonator al Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale Arad, recurenta a arătat că nu ar fi posibilă întrucât acest serviciu s-a reorganizat şi funcţia respectivă nu mai există.
Referitor la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, a arătat că în mod greşit prima instanţă a obligat pârâta la plata acestor drepturi, întrucât autoritatea nu a făcut altceva decât să respecte dispoziţiile legale incidente în cauză.
În concluzie, recurenta-pârâtă a susţinut că revocarea reclamantului din funcţia deţinută s-a efectuat ca urmare a abrogării actului normativ în temeiul căruia a fost numit în funcţie, or, în speţă, trebuie avute în vedere dispoziţiile legale incidente astfel cum erau ele în vigoare la data emiterii ordinului atacat.
5. Apărarea intimatului-reclamant
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, ca temeinică şi legală.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator la Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Arad, prin Ordinul nr. 982 din 25 mai 2009 emis Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale în baza OUG nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
Prin ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009, supus controlului instanţei de contencios administrativ, pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale a dispus încetarea contractului de management începând cu data de 12 octombrie 2009, cu consecinţa revocării reclamantului din funcţia de director coordonator al Agenţiei Judeţene pentru Prestaţii Sociale Arad, în temeiul OUG nr. 105/2009, HG nr. 1285/2008 şi ordinul nr. 1636/2009.
Prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile OUG nr. 105/2009.
În considerentele deciziilor sus menţionate, Curtea Constituţională a arătat, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic a directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
Funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009 care a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 şi lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
În Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. 188/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. 3, art. 5, art. 8 şi Anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Ca urmare a acestor modificări legislative, funcţia de director coordonator în cadrul Agenţiei Judeţeane pentru Prestaţii Sociale Arad s-a desfiinţat, astfel că în mod greşit instanţa de fond a considerat că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcţie a cărei existenţă a fost afectată de neconformitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată.
Aşadar, dat fiind faptul că situaţia de neconstituţionalitate ivită ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 07 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată că, atât ordinul de numire nr. 982 din 25 mai 2009, cât şi contractul de management încheiat între părţi la 25 mai 2009, în baza OUG nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat neconstituţional.
Este de necontestat că neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv OUG nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, prin Ordinul nr. 162 din 12 octombrie 2009 al Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale, însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanţei de fond în sensul reintegrării intimatului-reclamant în funcţia de director coordonator în condiţiile în care actul administrativ de numire, respectiv ordinul nr. 982 din 25 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după momentul constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale împotriva sentinţei nr. 154 din 16 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5680/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5678/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
