ICCJ. Decizia nr. 5678/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5678/2010
Dosar nr.2715/54/2009
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.V.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi A.N.A.F., anularea Ordinului nr. 2786 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice privind revocarea din funcţia de director coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Dolj, reintegrarea în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat şi plata drepturilor salariale cuvenite, precum şi a celor de asigurări sociale cuvenite până la reintegrarea efectivă în funcţie, indexate, majorate şi recalculate, de la data revocării.
Totodată, prin aceeaşi acţiune reclamantul a solicitat şi suspendarea executării ordinului nr. 2786 din 05 octombrie 2009, până la soluţionarea cauzei pe fond.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1432 din 25 mai 2009 al Ministrului Finanţelor Publice a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Dolj, exercitându-şi atribuţiile în baza contractului de management din 25 mai 2009, contract individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 84 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul P.V.G. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi A.N.A.F., a anulat Ordinul nr. 2786 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat acest pârât la reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior şi la plata către reclamant a drepturilor salariale neîncasate de la data emiterii ordinului şi până la reintegrarea efectivă, actualizate la data plăţii.
Prin aceeaşi sentinţă, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2786 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanţelor Publice până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi a respins acţiunea faţă de pârâta A.N.A.F.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
În privinţa suspendării executării actului administrativ atacat, prima instanţă a reţinut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Prima instanţă a reţinut că măsura suspendării executării actului administrativ atacat se impune prin existenţa unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului atacat, în raport de împrejurarea că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 pronunţată de Curtea Constituţională, iar ordinul în litigiu a fost emis tocmai pentru a se asigura punerea în executare a acestei ordonanţe şi pentru prevenirea unei pagube iminente care ar fi determinată de încetarea înainte de expirarea termenului de 1 an a contractului de management încheiat de către reclamantă, cu consecinţe practice negative atât pentru buna funcţionare a instituţiei publice unde aceasta îşi îndeplinea activitatea, cât şi pe plan financiar personal.
În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F., invocată din oficiu, prima instanţă a apreciat, în raport de faptul că emitent al actului administrativ supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ este Ministerul Finanţelor Publice, că această pârâtă nu are legitimare procesuală în raportul juridic dedus judecăţii.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că ordinul în litigiu a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, iar dispoziţiile acestui act normativ au fost declarate neconstituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 Curtea Constituţională a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, reţinând că Guvernul, prin întreg conţinutul reglementării cuprinse în ordonanţă şi care se referă la statutul juridic al unor funcţionari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate, a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competenţă materială, respectiv în domeniul legii organice, încălcând astfel dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie.
Or, declararea, prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate, a neconstituţionalităţii unei dispoziţii legale conduce la suspendarea de drept şi respectiv la încetarea efectelor sale juridice. De altfel, prin art. 14 alin. (1) din OUG nr. 105/2009 s-a dispus abrogarea OUG nr. 37/2009.
4. Recursul exercitat de pârât
Împotriva aceastei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Dolj pentru pârâtul Ministerul Finanţelor Publice criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F., având în vedere că, prin ordinul nr. 715/2009, Ministrul Finanţelor Publice a delegat toate atribuţiile legate de punerea în executare a OUG nr. 37/2009 Preşedintelui A.N.A.F., caz în care ministerul nu are calitate procesulă în cauză.
Totodată, a arătat că deşi la termenul de judecată din 14 ianuarie 2010 Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în susţinerea căreia a depus la dosar odinul sus-menţionat, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, iar în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale a A.N.A.F. a precizat că aceasta a fost invocată din oficiu şi nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiile contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Recurentul-pârât a mai susţinut că hotărârea atacată conţine motive contradictorii, este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. Astfel, motivele avute în vedere de prima instanţă sunt contradictorii, în considerentele hotărârii s-a reţinut nelegalitatea unui act administrativ necontestat în cauză (ordinul nr. 518/2009) şi faptul că repunerea părţilor în situaţia anterioară s-a produs ca o consecinţă a anulării unei decizii (302/2009) care nu priveşte părţile din prezentul litigiu.
Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susţinut, în esenţă, că prima instanţă a reţinut, ca unic motiv pentru admiterea cererii reclamantului, faptul că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a fost declarată neconstituţională Legea de aprobare a OUG nr. 37/2009. Or, această decizie produce efecte numai pentru viitor, iar la data emiterii actului atacat respectiva ordonanţă era în vigoare.
În privinţa cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat în cauză, a invocat aceleaşi motive de nelegalitate şi netemeinicie.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este ordinul nr. 2786 din 05 octombrie 2009 prin care pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a dispus încetarea contractului de management începând cu data de 06 octombrie 2009, cu consecinţa revocării reclamantului din funcţia de director coordonator al Direcţiei Judeţene pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Dolj, în temeiul OUG nr. 37/2009, Ordinele M.F.P. nr. 715/2009 şi 1432/2009.
Înalta Curte reţine că întemeiat a apreciat prima instanţă că actul administrativ atacat este nelegal, fiind emis în temeiul unei ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
În privinţa criticilor formulate în sensul că prima instanţă nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, iar excepţia lipsei calităţii procesuale a A.N.A.F., invocată din oficiu, a fost soluţionată fără a fi pusă în discuţia părţilor, Înalta Curte constată că nu pot fi primite.
Astfel, prima instanţă a constatat că în cauză nu are calitate procesuală pasivă A.N.A.F., ci doar Ministerul Finanţelor Publice în raport de faptul că acesta din urmă este emitentul actului administrativ atacat. Or, în procesul de contencios administrativ, calitatea de pârât aparţine numai autorităţii publice care a emis actul atacat. Celelalte critici ale recurentului nu pot constitui motive de natură a atrage casarea unei hotărâri, întrucât nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304, coroborat cu art. 105 C. proc. civ., recurentul neputând invoca pricinuirea unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin desfiinţarea hotărârii atacate, iar pe fond sentinţa respectă pe deplin cadrul legal incident.
În legătură cu criticile privind existenţa unor motive contradictorii, Înalta Curte constată că acestea reprezintă erori de dactilografiere, evidente de altfel, din greşeală s-a menţionat, la un moment dat, un alt act administrativ, însă, atât în dispozitivul sentinţei, dar şi în considerente, este indicat corect actul dedus judecăţii, astfel că motivele invocate nu pot fi încadrate în textul de lege considerat de recurent a fi incident în speţă.
Referitor la critica privind cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, instanţa de control judiciar reţine că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin raportare de împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă, potrivit lit. ş) a aceluiaşi articol, constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În acord cu hotărârea primei instanţe, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, reţinând, pe de o parte, existenţa unei aparenţe de nelegalitate a ordinului contestat, întrucât OUG nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului atacat, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, actul administrativ fiind legat astfel de fundamentul său legal şi, pe de altă parte, vătămarea iminentă a intimatului-reclamant, care a fost eliberat din funcţia publică de conducere, fiind astfel lipsit de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, aşa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumţia de legalitate.
Cât priveşte critica formulată, în sensul că instanţa trebuia să constate incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituţionalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, aşa cum susţine recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată.
Acceptarea tezei susţinute de recurentă, în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că OUG nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituţionalităţii legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituţionale.
Astfel, se constată că desfiinţarea funcţiei publice deţinută de reclamant în temeiul dispoziţiilor OUG nr. 37/2009 este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziţii au fost încălcate în cauză.
2 .Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 84 din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5679/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5677/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
