ICCJ. Decizia nr. 5686/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5686/2010
Dosar nr.270/54/2010
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta G.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, suspendarea ordinului nr. 2134 din 09 octombrie 2009, prin care i s-a acordat un termen de preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca la expirarea acestei perioade să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1196 din 28 mai 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, precum şi contractul de management din 28 mai 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 28 mai 2009 a fost numită în funcţia de director coordonator adjunct al Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Olt, prin ordinul nr. 1196 emis de către pârât, la aceeaşi dată fiind încheiat şi un contract de management pe o perioadă de un an.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca lipsită de obiect, întrucât actul administrativ a cărui suspendare se solicită şi-a produs efectele, fiind cu executare imediată, iar, în subsidiar, ca inadmisibilă, având în vedere că nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii, cu motivarea că postul deţinut de către reclamantă a fost desfiinţat.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 106 din 05 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta G.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi, în consecinţă, a suspendat executarea ordinului nr. 2134 din 09 octombrie 2009 emis de către pârât, până la pronunţarea instanţei de fond, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea primei instanţe
Cu privire la excepţiile invocate
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de obiect a cererii, prima instanţă a reţinut că nu este întemeiată, întrucât actul a cărei suspendare se solicită se încadrează în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, astfel că este susceptibil de suspendare.
Referitor la îndeplinirea procedurii prealabile, a reţinut că reclamanta a făcut această dovadă, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, cât şi a atacării actului administrativ a cărui suspendare se solicită la instanţă.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv, cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Prima instanţă a reţinut că măsura suspendării executării actului administrativ atacat se justifică prin existenţa unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului atacat, pentru că nu cuprinde motivele pentru care încetează aplicabilitatea contractului de management şi ordinului anterior de numire în funcţie a reclamantei, în plus, invocându-se şi nelegalităţi în raport cu actul normativ care a stat la baza adoptării actului administrativ atacat şi pentru prevenirea unei pagube iminente care ar fi determinată de încetarea înainte de expirarea termenului de 1 an a contractului de management încheiat de către reclamantă, cu consecinţe practice negative atât pentru buna funcţionare a instituţiei publice unde aceasta îşi îndeplinea activitatea, cât şi pe plan financiar personal.
4. Recursul exercitat de pârâtă
Împotriva aceastei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut că prima instanţă a ignorat principiile de drept care guvernează aplicarea legii civile în timp, respectiv principiul neretroactivităţii legii civile noi şi principiul aplicării imediate a legii civile.
În acest context, a arătat că hotărârea atacată este lipsită de finalitate întrucât de la data intrării în vigoare a HG nr. 1609/2009 privind înfiinţarea camerelor agricole judeţene, prin reorganizarea oficiilor/centrelor de consultanţă judeţeană, calitatea de autoritate publică a fost preluată de Consiliul Judeţean Olt, cu consecinţa dobândirii calităţii procesuale de pârât în prezenta cauză. Potrivit acestui act normativ camerele agricole judeţene, sunt instituţii publice descentralizate în subordinea Consiliului Judeţean şi în coordonarea tehnico-metodologică a Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă, finanţate din venituri proprii şi subvenţionate de la bugetul de stat.
Cum efectul subrogaţiei îl constituie transmiterea calităţii procesuale, în speţă legea, ce nu depinde de voinţa părţilor, ci efectiv de voinţa legiuitorului, în mod nelegal prima instanţă a instituit în sarcina ministerului o serie de obligaţii faţă de reclamantă.
Totodată, recurentul a reiterat excepţia lipsei de obiect, invocată la instanţa de fond, motivat de faptul că actul atacat şi-a produs efectele, iar repunerea reclamantei în funcţia deţinută ar echivala cu o întoarcere a executării unui act epuizat deja.
Cu privire la fondul cauzei, recurentul-pârât a criticat soluţia primei instanţe ca fiind netemeinică şi nelegală, susţinând, în esenţă, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât ordinul atacat a fost dat cu respectarea prevederilor OUG nr. 105/2009, în vigoare la adata emiterii lui, aşa încât se bucură de prezumţia de legalitate, iar vătămarea iminentă şi ireparabilă nu s-a dovedit.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actul administrativ a cărui suspendare de executare a fost dispusă de instanţa de fond în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 este ordinul nr. 2134 din 09 octombrie 2009, prin care intimatei-reclamante i-a fost acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, începând cu data de 03 decembrie 2009, urmând ca la încetarea perioadei de preaviz să înceteze aplicabilitatea ordinului nr. 1196 din 28 mai 2009, de numire în funcţia de director coordonator adjunct al Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă Olt şi contractul de management încheiat la aceeaşi dată.
Ordinul a fost emis în temeiul art. 4 şi 14 din OUG nr. 105/2009 şi art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii.
Hotărârea instanţei de apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor textului de lege menţionat, înscrisurile depuse la dosar conducând la concluzia îndeplinirii condiţiilor cumulativ prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În ceea ce priveşte criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
1.1. Motivul de recurs privind lipsa calităţii procesuale pasive
În cadrul litigiilor de contencios administrativ, ca regulă generală, autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat are calitate procesuală pasivă, cu toate consecinţele juridice ce decurg din această poziţie procesuală.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a soluţionat cauza în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat, respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, calitatea procesuală pasivă a acestuia nefiind afectată de dispoziţiile HG nr. 1609/2009, invocate de către recurent.
1.2. Motivul de recurs referitor la lipsa de obiect a cererii
Suspendarea executării actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 constituie o măsură de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor legitime ale particularilor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz, a producerii efectelor juridice ale manifestării de voinţă a autorităţii publice.
Conform unei reguli de interpretare logică a legii civile (în sens larg), o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conţinut.
Aşadar, prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi interpretate în sensul lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la golirea de conţinut şi lipsirea de finalitate a normei menţionate, în condiţiile în care majoritatea covârşitoare a actelor administrative o constituie cele de acest tip.
1.3. Motivul de recurs privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
Suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin raportare de împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă, potrivit lit. ş) a aceluiaşi articol, constă în prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În acord cu hotărârea instanţei de fond, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii, reţinând, pe de o parte, existenţa unei aparenţe de nelegalitate a ordinului contestat, întrucât OUG nr. 105/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului atacat, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629 din 03 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale, actul administrativ fiind legat astfel de fundamentul său legal şi, pe de altă parte, vătămarea iminentă a intimatei-reclamante, care a fost eliberată din funcţia publică de conducere, fiind astfel lipsită de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, aşa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumţia de legalitate.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 106 din 05 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5687/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5685/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
---|