ICCJ. Decizia nr. 5684/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5684/2010
Dosar nr.105/54/2010
Şedinţa publică din 16 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ, reclamantul N.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor - Direcţia pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 şi Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora să emită şi să comunice Decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziţia nr. 5493 din 03 martie 2005, emisă de Primarul mun. Craiova, s-a propus să i se acorde despăgubiri, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în Craiova.
Reclamantul a învederat că dispoziţia nr. 5493 din 03 martie 2005 a rămas definitivă şi a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentaţie ce a stat la baza emiterii acesteia, dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 13136/CC, însă nu a fost soluţionat până la înregistrarea acţiunii.
Totodată, au susţinut că nesoluţionarea dosarului după trecerea unei perioade de 4 ani de la emiterea dispoziţiei este nejustificată, astfel că interesul promovării prezentei acţiuni este unul legitim şi urmăreşte obligarea pârâţilor la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII.
Prin întâmpinare, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât acordarea titlurilor de despăgubire este în competenţa exclusivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin întâmpinare, a cerut respingerea acţiunii.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 180 din 26 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul N.M.M. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantului Decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilului situat în Craiova.
Prin aceeaşi sentinţă, a respins acţiunea faţă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi petitul privind acordarea daunelor cominatorii.
3. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de apel
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, a constatat că atât întocmirea raportului de evaluare, cât şi emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire sunt obligaţii în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că reclamantul a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, iar prin dispoziţia nr. 5493 din 03 martie 2005, Primăria mun. Craiova a propus acordarea respectivelor măsuri, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi înregistrat sub nr. 13136/CC.
Prima instanţă a constatat că reclamantul a început procedura de recuperare a bunului lor sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competenţa în materie, emiţând dispoziţia în data de 03 martie 2005.
Pentru că între data depunerii cererii (notificării) şi data introducerii acţiunii au trecut aproximativ 8 ani, fără ca în perioada respectivă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, prima instanţă a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecinţă, judecătorul fondului a apreciat că, în speţă, comportamentul pârâtei este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1, prin depăşirea unui termen rezonabil de soluţionare a dosarului reclamanţilor şi încălcării obligaţiei statului de a respecta dreptul de proprietate al acestora.
În privinţa cererii privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, prima instanţă a avut în vedere dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora s-a prevăzut o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
4. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat în mod greşit prima instanţă a obligat Comisia Centrală la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului rezonabil, fără a ţine cont de aspectele obiective ale soluţionării dosarului de despăgubire al reclamantului.
În concret, criticile recurentei-pârâte aduse sentinţei atacate constau în faptul că prima instanţă a ignorat prevederile deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nu a ţinut cont că urmare problemelor constatate de autoritatea pârâtă în dosarul de despăgubire, s-au solicitat înscrisuri Consiliului Judeţean Dolj care să descrie construcţia notificată, astfel că nu poate fi obligată direct la emiterea deciziei, fără a se avea în vedere aspectele obiective şi procedura complexă privind dosarul de despăgubire.
Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a reiterat motivele invocate în recurs.
5. Apărarea intimatului-reclamant
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul nu este fondat.
Intimatul-reclamant a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorităţii administrative de a elibera actul administrativ, respectiv Decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în mun. Craiova, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin dispoziţia nr. 5493 din 03 martie 2005, emisă de Primarul mun. Craiova, prin care a fost soluţionată notificarea înregistrată în 2002.
Cu privire la motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că sunt nefondate, hotărârea primei instanţe fiind pusă la adăpost de orice critică.
Reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziţia de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, a fost înregistrat sub nr. 13136/CC la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond, în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Susţinerile recurentei-pârâte privind solicitările adresate Consiliului Judeţean Dolj, exced atribuţiilor conferite acestei autorităţi, care, de altfel, nici nu sunt probate, întregul demers având astfel aparenţa unui act îndeplinit exclusiv pro causa.
Instanţa de control judiciar reţine că sentinţa primei instanţe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluţionare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.
Dispoziţiile art. 20 din Constituţia României şi normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. (1) din Convenţie ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi un element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetăţeanului Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 07 decembrie 2000 de către Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene.
Aşadar, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce priveşte respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivităţi a autorităţii publice, în condiţiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunţarea prezentei hotărâri s-a emis Decizia solicitată.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 180 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5673/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5683/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
