ICCJ. Decizia nr. 5703/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5703/2010
Dosar nr. 4648/2/2009
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Judecata în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios, administrativ şi fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanţei constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul N.C.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a fost recrutat de organele de securitate la 28 iunie 1985, la aceeaşi dată semnând angajamentul olograf cu numele conspirativ de S.
A mai precizat reclamantul că pârâtul şi-a arătat disponibilitatea informativă furnizând informaţii chiar şi înainte de oficializarea recrutării, iar informaţiile furnizate în perioada 1985 -1989 se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind apreciate de organele de Securitate.
De asemenea informaţiile în speţă au vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în speţă dreptul la viaţă privată şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 4437 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul N.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la dosarul cauzei au fost depuse şase note semnate de pârât sub nume informativ, existând o singură notă, datată 10 iulie 1987, prin care se aduc informaţii ce pot fi apreciate ca având legătură cu atitudinea potrivnică regimului comunist.
Analizând conţinutul concret al informaţiilor furnizate prin nota respectivă, prima instanţă a apreciat că acestea nu sunt suficiente pentru a caracteriza o relaţie de colaborare cu Securitatea în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.
3.Recursul reclamantului C.N.S.A.S.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., care a solicitat în temeiul art. 299 şi art. 3041 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate şi admiterea acţiunii în sensul constatării calităţii de colaborator al Securităţii a numitului N.C.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul- reclamant a arătat următoarele:
- în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, considerând că pârâtul-intimat nu ar fi furnizat informaţii de natură a caracteriza o relaţie de colaborare cu Securitatea în sensul art. 2 lit. b), teza I din O.U.G. nr. 24/2008;
- prevederea legală cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu distinge şi nu împarte atitudinile potrivnice regimului în „serioase"; şi „lipsite de seriozitate";, iar prima instanţă a operat o astfel de clasificare, considerând că nemulţumirile politice ale persoanei denunţate în speţă de pârât nu ar fi fost „împrejurări serioase";.
- nu prezintă relevanţă dacă informatorul se adresa organelor de Miliţie, prin intermediul cărora datele furnizate ajungeau la ofiţerii de Securitate, întrucât, în zonele rurale, Securitatea nu dispunea de organizare proprie şi culegea informaţii necesare activităţii sale prin intermediul Miliţiei, iar definiţia legală iu distinge sub acest aspect;
- în fine, s-a arătat că legiuitorul nu cere existenţa unei pluralităţi de informaţii furnizate, fiind de ajuns şi un singur denunţ, care să îndeplinească cele două condiţii, pentru reţinerea acestei calităţi, astfel că se impunea admiterea acţiunii cu care a sesizat instanţa de fond.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului pentru considerentele ce urmează:
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurentul-reclamant C.N.S.A.S. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii intimatului-pârât N.C. de colaborator al Securităţii.
Intimatul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, candidând la funcţia de Deputat în Parlamentul României, pentru care C.N.S.A.S. verifică din oficiu, persoanele care candidează sau ocupă demnităţi sau funcţii prevăzute de art. 3 lit. b)-h) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de C.N.S.A.S. în legătură cu activitatea pârâtului care a adus atingere dreptului fundamental la viaţă privată, fiind întrunite în cazul de faţă toate condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 lit. b) teza I-a din O.U.G. nr. 24/2008 colaborator al securităţii este persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Din materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reţine că normele cu caracter special în discuţie au o justificare obiectivă şi rezonabilă în sensul jurisprudenţei C.E.D.O., astfel încât soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât norma specială menţionează categoriile de persoane cărora li se aplică dispoziţiile legale arătate, iar pârâtul face parte din acea categorie expres prevăzută de lege.
Astfel, intimatul –pârât a informat organele de Securitate ale regimului comunist, sub acoperirea numelui conspirativ S., printre altele, despre faptul că o anumită persoană susţinea opinii tranşante îndreptate împotriva regimului comunist, relatând împrejurarea că un consătean şi-a exprimat nemulţumirea faţă modul de viaţă din perioada regimului comunist, persoană care dorea ca poziţia sa să nu fie cunoscută şi de alte persoane, tocmai pentru a nu intra în atenţia autorităţilor comuniste.
Instanţa de fond a apreciat, însă, că din conţinutul înscrisurilor aflate la dosar nu poate reţine îndeplinirea cumulativă a condiţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informaţiile furnizate de pârât neatingând calitatea impusă de lege, anume de a denunţa activităţile şi atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Motivarea primei instanţe în privinţa îndeplinirii celei de a doua condiţii nu poate fi reţinută, aşa cum a susţinut şi recurentul- reclamant, a făcut o diferenţiere în sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, acolo unde legea nu distinge.
Condiţia cu privire la vizarea încălcării unor drepturi este fără doar şi poate îndeplinită, întrucât în urma furnizării unor astfel de informaţii, asupra celui la care se referea denunţul urma, de obicei, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoana în cauză era deja urmărită
În ceea ce priveşte motivarea din cuprinsul hotărârii recurată că nota informativă nu viza „împrejurări serioase, de o asemenea importantă încât să fie apte să fundamenteze luarea unor măsuri operativ informative cu privire la acea persoană";, instanţa de recurs reţine că şi această concluzie este lipsită de temei.
Astfel, din textul legal citat mai sus, rezultă că este suficient ca informaţiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, condiţie care, în cauza de faţă, este satisfăcută pe deplin de informaţiile în litigiu.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite recursul declarat, iar rejudecând cauza pe fond, acţiunea reclamantului C.N.S.A.S. va fi admisă, fiind întrunite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea de colaborator al securităţii a pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei civile nr. 4437 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea şi constată calitatea de colaborator al Securităţii a intimatului-pârât N.C.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5701/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5706/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
