ICCJ. Decizia nr. 5710/2010. Contencios. Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti (art.24 din Legea nr.554/2004 ). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5710/2010
Dosar nr. 11552/2/2009
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1.Procedura în prima instanţă
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIIII a contencios, administrativ şi fiscal, reclamantul C.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, obligarea la punerea în executare sentinţei civile nr. 3575 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 28 octombrie 2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin sentinţa a cărei punere în executare o solicită s-a dispus suspendarea Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării din 6 mai 2009, sentinţa fiind executorie de drept şi cu toate că a depus cerere de reintegrare, revenind personal în mai multe rânduri, pârâtul nu s-a conformat în sensul punerii în executare.
La data de 7 ianuarie 2010, reclamantul a formulat o completare a cererii, solicitând aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conducătorului instituţiei din perioada respectivă şi că se constate că prevederile art. 2 din ordinul nr. 6161/2009 sunt suspendate de drept, arătând că prin acest ordin la art. 1 se dispune revenirea sa pe post, iar la art. 2 se ordonă suspendarea sa din funcţie.
2.Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 29 CC din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios, administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea formulată de reclamant, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut neîndeplinită ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât la momentul analizării demersului judiciar al reclamantului, etapa procedurii de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile este epuizată prin emiterea ordinului din 17 decembrie 2009 şi, prin urmare, solicitarea de aplicare a unei amenzi conducătorului autorităţii pârâte nu este întemeiată.
A mai reţinut instanţa că deşi prin art. 2 al aceluiaşi ordin se dispune, cu aceeaşi dată şi suspendarea exercitării atribuţiilor funcţiei de Inspector Şcolar General al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov până la reevaluarea condiţiilor din contractul de management educaţional, această dispoziţie reprezintă, în fapt, un nou act administrativ având o altă cauză juridică, care excede analizei instanţei de executare.
S-a apreciat că petitul referitor la constatarea suspendării de drept a dispoziţiilor art. 2 din ordin exced fazei de punere în executare a sentinţei, reclamantul având posibilitatea să atace în contencios administrativ noua măsură dată.
Totodată, pentru intervalul cuprins între data până la care autoritatea trebuia să de eficienţă dispoziţiilor instanţei şi data îndeplinirii efective a obligaţiei, nu se poate reţine culpa autorităţii, deoarece aceasta a întreprins toate demersurile necesare pentru emiterea unui ordin de revenire în funcţie a reclamantului.
3.Recursul formulat de reclamant
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că soluţia primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv art. 56 lit. f) C. muncii, art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum şi cu încălcarea dispozitivului sentinţei civile nr. 3575010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Susţine astfel, că nu este prevăzut de lege un răgaz pentru angajator până la punerea în executare a unei hotărâri, nefiind necesară nici emiterea unui act administrativ în vederea executării unei sentinţe judecătoreşti, potrivit C. muncii, reintegrarea trebuind realizată de îndată.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul-reclamant a sesizat instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul nu a pus în executare sentinţa civilă nr. 3575 din 28 octombrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus suspendarea executării ordinului din 6 mai 2009, prin care a fost demis din funcţia publică de inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Ilfov.
Hotărârea de suspendare a fost pronunţată în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, fiind executorie de drept şi trebuie executată ope legis, fiindu-i aplicabile dispoziţiile cuprinse în Cap.III din Legea nr. 554/2004 privind procedura de executare.
Executarea silită în contenciosul administrativ are ca scop realizarea definitivă şi practică a unor drepturi şi interese recunoscute printr-o hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu.
Protecţia efectivă a justiţiabilului şi restabilirea legalităţii implică obligaţia administraţiei de a se plia unei sentinţe pronunţate de instanţă contra ei.
Dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedurile numai până la pronunţarea hotărârii ci până la executarea ei.
Contrar concluziilor reţinute de prima instanţă, Înalta Curte constată că în cauză e vădită neexecutarea sentinţei executorie de suspendare a efectelor actului administrativ contestat.
Faptul că s-a emis ordinul din 17 decembrie 2009, ulterior primirii citaţiei în cauza de faţă nu poate conduce la concluzia că sentinţa a fost executată.
Prin ordinul menţionat în art. 1 s-a dispus revenirea recurentului în funcţia de inspector şcolar general la Inspectoratul Şcolar Judeţean al Judeţului Ilfov, ca urmare a punerii în executare a sentinţei civile nr. 3575/2009 a Curţii de Apel Bucureşti, iar în art. 2 cu aceeaşi dată i se suspendă exercitarea atribuţiilor de serviciu până la reevaluarea condiţiilor din contractul de management educaţional.
Se constată că nu a avut loc o executare efectivă a hotărârii judecătoreşti, prin care s-a dispus suspendarea până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 24217/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Executarea este formală pentru că nu a avut loc o executare întocmai a sentinţei de suspendare a executării, din moment ce a fost repus pe funcţie şi cu aceeaşi dată i s-a suspendat exercitarea atribuţiilor funcţiei.
Pentru aceste considerente se constată că sunt incidente prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin aplicarea amenzii conform principiului disponibilităţii de la data la care a solicitat recurentul-reclamant, respectiv 7 ianuarie 2010, ca un mijloc de constrângere pentru a putea obţine executarea hotărârii executorii de suspendare.
3.Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În baza celor reţinute, ce impun reformarea sentinţei, în temeiul art. 3041 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul admiterii cererii şi aplicării amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 29 CC din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea reclamantului C.I.
Aplică conducătorului Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului amenda prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, începând cu data de 7 ianuarie 2010 şi până la executarea efectivă a sentinţei nr. 3575 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5709/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5713/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
