ICCJ. Decizia nr. 5708/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5708/2010
Dosar nr. 9829/2/2009
Şedinţa publică de la 17 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios, administrativ şi fiscal, reclamantele D.L. şi I.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, anularea ordinului din 08 august 2009 emis de pârât prin care s-a stabilit ca începând cu data de 1 august 2009, sporul de manager public să fie diminuat la 25% şi restabilirea situaţiei anterioare, respectiv acordarea sporului de manager public de 60% precum şi a dobânzii legale aferente pentru perioada în care acest spor nu a fost acordat.
În motivarea acţiunii, reclamantele au susţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 98/2008, deoarece managerii publici beneficiau de un salariu mai mare, fiind incidenţe dispoziţiile art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 92/2008.
2.Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1581 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios, administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată, instanţa dispunând anularea ordinului atacat şi obligarea pârâtului la plata diferenţelor băneşti rezultate din aplicarea ordinului anulat, actualizate cu dobânda legală la data plăţii, precum şi obligarea la plata sumei de 1.000 RON către fiecare reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamantele şi-au menţinut drepturile salariale avute în baza O.U.G. nr. 56/2004, inclusiv sporul de manager public de 60%, conform alin. (4) al art. 37 din O.U.G. nr. 92/2008, până la emiterea Ordinului Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti din 08 iulie 2009, ordin prin care sporul a fost redus până la 25%.
A apreciat instanţa fondului că ordinul în speţă încalcă dispoziţiile O.U.G. nr. 92/2008, întrucât potrivit art. 37 alin. (4) din acest act normativ, dacă managerii publici numiţi în temeiul O.U.G. nr. 56/2004 beneficiază la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 92/2008 de un salariu mai mare decât cel stabilit potrivit alin. (1)-(3) ale aceluiaşi articol, îşi menţin salariul avut.
A mai reţinut prima instanţă că O.U.G. nr. 35/2009, invocată de
pârât în răspunsul la plângerea prealabilă, nu modifică dispoziţiile alin. (4) din O.U.G. nr. 92/2008, astfel încât acestea din urmă îşi găsesc aplicarea în speţa dedusă judecăţii.
3.Recursul exercitat de pârât
Ministerul Justiţiei a atacat cu recurs sentinţa menţionată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurentul-pârât a arătat că, odată cu modificarea sistemului de salarizare a managerilor publici prin O.U.G. nr. 92/2008, au fost create două sisteme paralele de salarizare, unul pentru managerii publici ale căror drepturi salariale anterioare erau inferioare celor stabilite potrivit O.U.G. nr. 92/2008 şi un altul pentru managerii publici ale căror drepturi salariale erau superioare celor stabilite de acest act normativ – categorie din care fac parte şi intimatele- reclamante.
Ulterior adoptării O.U.G. nr. 92/2008, salarizarea intimatelor-reclamante a fost păstrată, inclusiv sporul de 60%, unicul temei al menţinerii acestui spor fiind prevederile art. 37 alin. (4) din actul normativ menţionat.
Situaţia juridică expusă s-a menţinut numai până la apariţia O.U.G. nr. 35/2009, prin care legiuitorul a fixat un nivel maximal de 55% pentru sporul de manager public, lăsând însă stabilirea concretă a sporului la dispoziţia ordonatorului de credite.
Prin urmare, O.U.G. nr. 35/2009, adoptată în scopul reducerii cheltuielilor publice, a creat un nou temei juridic pentru sporul de manager public şi potrivit principiului aplicării imediate a legii civile se aplică tuturor persoanelor ce intră în această categorie.
Din acest motiv, a concluzionat recurentul-pârât, soluţia de admitere a acţiunii, pronunţată de instanţa de fond, este neîntemeiată şi contrară intenţiei legiuitorului.
4. Apărările intimatelor-reclamante
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele- reclamante au răspuns criticii formulate în recurs prin argumente legate de aplicarea în timp a O.U.G. nr. 92/2008 şi de întinderea efectelor evenimentului legislativ produs prin adoptarea O.U.G. nr. 35/2009, potrivit regulilor cuprinse în art. 59 alin. (1)-(3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, concluzionând că art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 92/2008 îşi menţine aplicabilitatea.
II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este ordinul din 8 iulie 2009, prin care Ministerul Justiţiei a dispus ca, începând cu data de 1 august 2009, sporul de manager public de care beneficiază managerii publici din cadrul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti să se diminueze la 25%.
Actele normative cu forţă juridică superioară invocate în motivarea în drept a ordinului sunt: O.U.G. nr. 92/2008 privind Statutul funcţionarului public denumit manager public, cu modificările şi completările ulterioare, O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, O.U.G. nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 şi reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, prin care fondurile prevăzute la Titlul I „Cheltuieli de personal” din bugetul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti au fost diminuate cu suma de 21.345.000 RON, şi H.G. nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei.
În motivarea în fapt s-a făcut trimitere la adresa din 6 mai 2009 a Prim-ministrului României, privind încadrarea în cheltuielile de personal aprobate pe anul 2009 în urma rectificării bugetare şi la adresa din 22 iunie 2009 a Ministerului Finanţelor Publice, prin care s-a comunicat că fondurile destinate cheltuielilor de personal nu pot fi majorate, întrucât nu au fost identificate surse suplimentare, iar condiţionările impuse de organismele financiare internaţionale în domeniul cheltuielilor bugetare trebuie respectate.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, sporul de manager public era reglementat, la data emiterii ordinului, prin art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008, care avea următorul conţinut: ”Pentru activitatea desfăşurată, managerii publici beneficiază de un spor de manager public de până la 55% aplicat la salariul de bază şi care nu face parte din acesta, precum şi de prime, spor de vechime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii. Nivelul individual al sporului de manager public se stabileşte de conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice”.
Este adevărat că această prevedere legală conferea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice o marjă de apreciere în care putea stabili nivelul individual al sporului de manager, luând în evaluare întregul complex de factori, obiectivi sau subiectivi, ce pot determina sau influenţa nivelul sporului – inclusiv menţionatele constrângeri bugetare –, legiuitorul fixând numai limita maximă de 55% din salariul de bază.
Dar dreptul de apreciere nu poate fi exercitat arbitrar, fără o justificare rezonabilă, pentru că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, exercitarea dreptului de apreciere… prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor constituie exces de putere.
Or, în temeiul alin. (4) al art. 37 din O.U.G. nr. 92/2008, în ipoteza căruia se încadrează intimatele reclamante, „Managerii publici numiţi în temeiul O.U.G. nr. 56/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 452/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care la data intrării în vigoare beneficiază de un salariu mai mare decât cel stabilit potrivit prevederilor alin. (1) - (3), îşi menţin salariul avut”.
În ceea ce priveşte aplicarea în timp a prevederilor legale menţionate, Înalta Curte îşi însuşeşte concluzia la care a ajuns instanţa fondului, în sensul că art. XI din O.U.G. nr. 35/2009 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal din sectorul bugetar a modificat numai prevederile art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2008, sub aspectul nivelului sporului de manager public, dar nu a intervenit şi asupra alineatului (4), citat mai sus.
Atâta vreme cât legiuitorul delegat nu a abrogat art. 37 alin. (4) din O.U.G. nr. 92/2008, iar art. 37 alin. (2), aşa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 35/2009, conferă conducătorului autorităţii publice un drept de apreciere în stabilirea nivelului individual al sporului de manager, Înalta Curte constată că, stabilind un nivel general de 25% aplicabil pentru toţi managerii publici din Ministerul Justiţiei, fără să ţină seama de drepturile celor care se încadrează în ipoteza art. 37 alin. (4), ordinul contestat contravine actelor normative cu forţă juridică superioară în executarea cărora a fost emis.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1581 din 30 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5706/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5709/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
