ICCJ. Decizia nr. 5541/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5541/2010
Dosar nr. 12090/2/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 12090/2/2009, reclamantul E.T., judecător în cadrul Tribunalului Călăraşi, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia să emită o hotărâre de recunoaştere ca vechime în magistratură a perioadei 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care a funcţionat ca ofiţer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliţie/poliţie, precum şi a perioadei 16 februarie 1992 - 14 iulie 1993, în care a lucrat în calitate de comisar la Garda Financiară.
În întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 3095 din 24 iunie 2010, a admis în parte acţiunea reclamantului E.T., a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să statueze dacă perioada 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care reclamantul a funcţionat ca ofiţer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliţie/poliţie, constituie sau nu vechime în magistratură; instanţa a respins celălalt capăt de cerere ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 17 iunie 2008, reclamantul E.T. a solicitat pârâtului Consiliului Superior al Magistraturii să analizeze dacă perioada cât a lucrat ca ofiţer specialist în investigarea fraudelor, ordine publică şi cercetări penale în cadrul Ministerului Internelor şi Reformei Administrative poate constitui vechime în magistratură, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din O.U.G. nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 104 alin. (1) din acelaşi act normativ, cu referire la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, pe Decizia nr. 2734 din 22 mai 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3616/2007, precum şi pe Hotărârea nr. 680 din 11 octombrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, precizându-se că situaţia invocată este aceeaşi cu cea a altor procurori: O.N., M.I., L.H., P.A., S.N., G.Ş. şi D.C.
Prin adresa din 29 aprilie 2009 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, reclamantului i s-au comunicat următoarele:
1) În ceea ce priveşte funcţiile de ofiţer specialist de miliţie (cu studii superioare juridice) - specialitatea investigarea fraudelor şi ofiţer specialist de miliţie/poliţie (cu studii superioare juridice) - specialitatea ordine publică, în şedinţa din 12 martie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că nu are competenţa să se pronunţe asupra solicitărilor de recunoaştere a vechimii în magistratură, urmând ca persoana interesată să se adreseze Casei de Pensii în vederea soluţionării cererii sale;
2) Referitor la calitatea de ofiţer de poliţie (cu studii superioare juridice) - specialitatea cercetări penale, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii a statuat că aceasta conferă vechime în magistratură, în temeiul prevederilor art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora funcţia de ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice conferă vechime în magistratură.
Împotriva acestui răspuns, reclamantul a formulat plângere prealabilă, prin care a solicitat soluţionarea cererii sale printr-o hotărâre a Plenului C.S.M., apreciind că adresa ce i-a fost comunicată nu reprezintă o hotărâre de admitere sau de respingere a cererii, ci un act administrativ prin care este îndemnat să se adreseze Casei de Pensii în vederea soluţionării cererii şi că prin refuzul de soluţionare a cererii este discriminat în raport de alţi colegi cărora le-a fost recunoscută vechimea în magistratură printr-o astfel de hotărâre.
Prin adresa nr. 20254/1154/2009, reclamantului i s-a comunicat că plângerea prealabilă a fost analizată în şedinţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 11 iunie 2009, dispunându-se respingerea acesteia, ca nefondată, urmare a faptului că această autoritate nu are competenţă în această materie.
Reclamantul a contestat la instanţa de contencios administrativ refuzul nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii sale, exprimat prin adresele nr. 7/20254/1154/DRUO din 29 aprilie 2009 şi nr. 20254/1154/2009.
Prima instanţă a apreciat că, într-adevăr, este vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului având ca obiect recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadei 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care acesta a funcţionat ca ofiţer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliţie/poliţie pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Cu toate că pârâtul a motivat respingerea cererii reclamantului pe faptul că nu are competenţa să analizeze o astfel de cerere, prin Hotărârea nr. 453 bis din 21 iunie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus, în baza art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 104 alin. (1) din aceeaşi lege şi art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, că perioada în care dl. O.N., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a funcţionat ca ofiţer specialist cercetări penale, şef serviciu cercetări penale, locţiitor şef Direcţie Cercetări Penale, inspector (ofiţer criminalist), expert criminalist şi criminalist specialist constituie vechime în magistratură.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 680 din 11 octombrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererile formulate de domnii M.I., L.H., P.A., S.N., G.Ş. şi D.C., prin care au solicitat recunoaşterea ca vechime în magistratură a perioadei în care au funcţionat ca ofiţeri de poliţie judiciară cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliţie/poliţie.
Această hotărâre s-a emis în baza art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ";având în vedere că petenţii se află într-o situaţie similară în care s-a aflat domnul procuror O.N., pentru egalitate de tratament juridic/…/";.
Dispoziţiile art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004, invocate prin această hotărâre, reglementează competenţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de a îndeplini orice alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acţiunii reclamantului ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
În mod greşit prima instanţă a apreciat că, în speţă, este vorba despre un refuz nejustificat de soluţionare a cererii intimatului de recunoaştere ca vechime în magistratură a perioadei în care acesta a funcţionat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, în cadrul organelor de miliţie/poliţie, pe considerentul că, la o dată anterioară, au fost admise cereri cu un obiect similar.
Recurentul a subliniat faptul că art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare (în vigoare la data formulării cererii de către intimat), dispune fără dubiu că perioada în care intimatul a lucrat ca ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice constituie vechime în magistratură, iar decizia de pensionare urmează să fie emisă în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare.
În plus, recurentul a arătat că atribuţia de a calcula vechimea în magistratură revine ordonatorilor de credite, motiv pentru care nu se poate reţine refuzul nejustificat al acestei autorităţi de a soluţiona cererea de faţă.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
După cum s-a relevat anterior, prin acţiunea dedusă judecăţii, intimatul-reclamant a solicitat instanţei de contencios administrativ să dispună obligarea recurentului la emiterea unei hotărâri prin care să îi recunoască ca vechime în magistratură perioada 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care a funcţionat ca ofiţer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliţie/poliţie, precum şi perioada 16 februarie 1992 - 14 iulie 1993, în care a lucrat în calitate de comisar la Garda Financiară.
Temeiul legal al cererii intimatului-reclamant îl reprezintă dispoziţiile art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare, ale art. 104 alin. (1) din acelaşi act normativ, cu referire la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 92/1992.
Prin sentinţa atacată, prima instanţă a admis acţiunea intimatului-reclamant şi a obligat recurentul să emită o hotărâre prin care să statueze dacă perioada 01 februarie 1980 - 15 februarie 1992, în care reclamantul a funcţionat ca ofiţer cu studii superioare juridice în cadrul organelor de miliţie/poliţie, constituie sau nu vechime în magistratură.
Ca argument pentru admiterea acţiunii, curtea de apel a reţinut faptul că, prin Hotărârile nr. 453/bis din 21 iunie 2007 şi nr. 680 din 11 octombrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererile formulate de mai mulţi petenţi, în sensul că a recunoscut ca vechime în magistratură perioadele în care aceştia au funcţionat ca ofiţeri de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, în cadrul organelor de miliţie/poliţie.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată, privind contenciosul administrativ, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările ulterioare, (în vigoare la data formulării cererii de către intimat) statuează că una dintre funcţiile juridice care constituie vechime în magistratură este şi aceea de ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice.
Conform art. 13 din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, atribuţia de a calcula vechimea în magistratură revine ordonatorilor de credite.
Aşadar, în raport de dispoziţia normativă anterior enunţată, rezultă faptul că recurentul nu are competenţa de a calcula vechimea în magistratură a judecătorilor care se pregătesc să fie eliberaţi din funcţie prin pensionare.
Ca atare, răspunsul formulat de recurent la cererea intimatului nu poate reprezenta un refuz nejustificat de soluţionare a acesteia, nefiind îndeplinită cerinţa legală a excesului de putere.
Pe de altă parte, Înalta Curte reţine faptul că cele două hotărâri individualitate în sentinţa recurată - prin care au fost recunoscute ca vechime în magistratură perioadele în care petenţii au îndeplinit funcţia de ofiţeri de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, în cadrul organelor de miliţie/poliţie - au fost adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii înainte de modificarea art. 86 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor. Mai precis, prin Legea nr. 97 din 14 aprilie 2008 a fost completat articolul aflat în discuţie, în sensul includerii sintagmei ";ofiţer de poliţie judiciară cu studii superioare juridice";.
Prin urmare, hotărârile anterior arătate au fost emise de recurent în limita competenţei de interpretare a unor dispoziţii legale, nefiind vorba de competenţa de a calcula vechimea în magistratură.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Superior la Magistraturii împotriva Sentinţei nr. 3095 din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului E.T. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5536/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5542/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
