ICCJ. Decizia nr. 5769/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5769/2010
Dosar nr. 4266/2/2009
Şedinţa publică din 22 decembrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. (C.C.S.D.) şi A.N.R.P., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea pârâtelor la a numi un evaluator pentru evaluarea imobilului din localitatea Cangagia, com. Baia, jud. Tulcea, constând în teren intravilan şi o construcţie demolată.
In motivarea acţiunii, reclamantul arată că are calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul menţionat, conform deciziei nr. 1192 din 02 iulie 2007, emisă de primarul din Tulcea, comuna Baia.
S-a mai arătat că, în baza acestei dispoziţii, rămasă definitivă şi irevocabilă, unitatea obligată trebuia să înainteze dosarul pârâtelor C.C.S.D. şi A.N.R.P., fapt care nu s-a întâmplat până în prezent.
La dosar pârâta Comisia Centrală a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia prematurităţii formulării acţiunii pe motiv că în cauză, dosarul administrativ prevăzut de Legea nr. 10/2001 nu i-a fost trimis.
Prin întâmpinarea formulată, A.N.R.P. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în considerarea că în raport de prevederile HG nr. 361/2005 şi de Legii nr. 247/2005 atribuţiile sale se rezumă la sprijin şi îndrumare a autorităţilor, la asigurarea organizării şi funcţionării secretariatului nu la verificarea şi emiterea titlurilor de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 3989 din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. şi a respins acţiunea formulată de reclamantul S.S., faţă de această pârâtă.
A admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- In ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., s-a apreciat că o condiţie esenţială pentru exercitarea unei acţiuni este aceea a calităţii procesuale, iar sarcina justificării calităţii procesuale active cât şi pasive aparţine reclamantului care în cadrul cererii trebuie să expună împrejurările de fapt şi de drept din care rezultă îndreptăţirea de a-l acţiona în judecată pe pârât;
- Din conţinutul cererii introductive rezultă că reclamantul a solicitat a obliga autoritatea pârâtă la desemnarea unui evaluator, justificat pe incidenţa dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-a apreciat că acest act normativ prin dispoziţiile sale în legătură cu verificarea, evaluarea şi emiterea titlului de despăgubire stabileşte atribuţii în sarcina comisiei centrale. Prin urmare A.N.R.P. neavând atribuţii care să se suprapună cu cele ale comisiei nu poate fi considerat titular al obligaţiei invocate de reclamantă şi ca atare nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
- Referitor la excepţia prematurităţii acţiunii invocate de C.C.S.D., prima instanţă a reţinut următoarele:
- Prin Decizia nr. 1192 din 02 iulie 2007 a Primarului Comunei baia jud. Tulcea s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
- În condiţiile existenţei acestei dispoziţii reclamantul susţine că este îndreptăţit la examinarea dosarului de către comisie, iar faţă de această situaţie, pârâta Comisia Centrală pentru Despăgubire susţine că dosarul nu a fost comunicat, iar faptul că dosarul nu ar fi fost înaintat, nu este contestat de reclamant, ci chiar precizat prin acţiune.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că, în condiţiile în care dosarul nu se afla la entitatea pârâtă şi de vreme ce o comunicare de către primărie însoţită de documentaţia aferentă nu i-a fost adresată, susţinerile pârâtei cu privire la prematuritate sunt întemeiate şi urmează a fi admise.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă, prin motivele de recurs formulate că în mod eronat instanţa de fond a considerat ca fiind întemeiată excepţia de prematuritate şi a soluţionat cauza prin respingerea acţiunii.
Arată recurentul-reclamant că Dispoziţia nr. 1192 din 2 iulie 2007 însoţită de avizul de legalitate al prefectului judeţului Tulcea a fost transmisă instituţiei pârâte, aceasta având obligaţia de a soluţiona dosarul în conformitate cu prevederile Legii nr. 247/2005 – Titlul VII şi nu de a restitui dosarul sub pretextul unor pretinse completări.
Au fost invocate dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., cauza urmând a fi analizată sub toate aspectele.
Intimata-pârâtă C.C.S.D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, potrivit susţinerilor intimatei-pârâte din întâmpinare, procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, presupune parcurgerea mai mult etape şi anume etapa transmiterii şi a înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilităţii restituirii în natură a imobilului şi etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către C.C.S.D. a deciziei reprezentând titlul de despăgubire şi valorificarea acestui titlu.
În cuprinsul Legii nr. 247/2005 legiuitorul nu prevăzut un termen pentru finalizarea procedurii administrative, dar aceasta nu poate constitui o justificare pentru instituţiile abilitate a soluţiona astfel de dosare pentru nesoluţionarea lor într-un termen rezonabil.
Soluţionarea într-un termen rezonabil constituie de fapt o garanţie pentru soluţionarea echitabilă a cererilor de despăgubiri atât în procedura prealabilă administrativă cât şi în faţa instanţei de judecată, în concordanţă cu prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Or, în speţă recurentul-reclamant s-a adresat cu notificarea Primarului comunei Baia, judeţul Tulcea în anul 2001, care a emis prima Dispoziţie cu nr. 1192 din 2 iulie 2007 şi prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele casă de locuit demolată şi teren intravilan în suprafaţă totală de 5.500 mp situate în localitatea Cangagia, comuna Baia, judeţul Tulcea, dosarul fiind înaintat Secretariatului Comisiei Centrale.
Intimata-pârâtă susţine că nu a înregistrat dosarul la Comisie dat fiind că acesta nu conţinea şi înscrisurile privind situaţia juridică a imobilului notificat, fapt pentru care a fost restituit Primăriei comunei Baia, aşa încât nu i se poate reţine în sarcină nesoluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
Trebuie observat însă că dosarul a fost restituit Prefecturii judeţului Tulcea la data de 20 octombrie 2009, conform procesului verbal nr. 12746 din 20 octombrie 2009 aflat la fila 14 dosar fond, deci după data de 11 mai 2009, data introducerii acţiunii de către recurentul-reclamant, aşa încât nu se poate reţine apărarea pârâtei cum că nu ar avea nicio vină în tergiversarea soluţionării dosarului.
În prezent însă dosarul este înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale nr. 47261/CC din 15 iunie 2010, acesta fiind returnat de către primăria comunei Baia cu o nouă dispoziţie – nr. 222 emisă de primar, intimata-pârâtă urmând a trece la soluţionarea acestuia chiar dacă a primit un număr recent de înregistrare.
Aceasta pentru că, aşa cum s-a arătat mai sus calcularea termenului rezonabil porneşte de la momentul notificării entităţii deţinătoare a imobilului – în speţă acesta fiind anul 2001 , deci s-au scurs mai bine de 9 ani de la acest moment, timp în care recurentul-reclamant nu a intrat în posesia despăgubirilor solicitate în termenul Legii nr. 10/2001, republicată.
Aşa fiind, se impune în mod necesar ca intimata-pârâtă C.C.S.D. să urgenteze parcurgerea etapelor în procedură administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru a se finaliza prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri.
Cererea recurentului-reclamant de desemnare a unui evaluator pentru evaluarea imobilului este deci una întemeiată, pe fondul rezolvării cererii de acordare despăgubiri într-un termen rezonabil, aşa încât recursul declarat de reclamant se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis, hotărârea instanţei de fond urmând a fi modificată în sensul obligării Comisiei de desemnare a unui evaluator pentru evaluarea imobilului aferent Dispoziţiei nr. 1192/2007, respectiv nr. 222/2010 emise de Primăria comunei Baia, judeţul Tulcea.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate urmează a fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.S., împotriva sentinţei civile nr. 3989 din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de reclamantul S.S.
Obligă pârâta C.C.S.D. să desemneze un evaluator pentru evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziţiei nr. 1192 din 2 iulie 2007 emisă de Primarul comunei Baia, judeţul Tulcea.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5767/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5778/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
