ICCJ. Decizia nr. 5753/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5753/2010
Dosar nr. 347/33/2010
Şedinţa publică de la 21 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.M. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii din 06 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, fiind născută la data de 22 septembrie 1944, în perioada de refugiu a părinţilor săi, care au fost nevoiţi să se refugieze în T. şi mai apoi în localitatea M., jud. Alba.
Curtea de Apel Cluj , secţia comercială, contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 143 din 26 martie 2010, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea hotărârii din 6 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 22 septembrie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar faptul că reclamanta s-a născut în localitatea în care părinţii săi au fost refugiaţi.
S-a mai reţinut că, probele testimoniale provin parţial de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea de refugiat prin hotărâri similare cu ale pârâtei, iar această împrejurare a fost apreciată ca suficientă în susţinerea şi dovedirea persecuţiilor etnice ale persoanelor pretins refugiate.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.J.P. Cluj.
Recurenta a susţinut , în esenţă, că reclamantul nu şi-a schimbat domiciliul şi nu a suferit persecuţii din motive etnice fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi, care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului,cu dispoziţiile legale incidente în cauză, precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. l din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Intimatul-reclamant şi-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul
dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeaşi
situaţie cu reclamantul.
Or, în cauză, a fost depusă hotărârea din 16 mai 2007 din care rezultă că martorul S.V. s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamanta şi i s-a recunoscut statutul de refugiat.
Aşadar, înscrisurile şi declaraţiile martorilor J.C. şi S.V. pe care instanţa de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerinţele prevăzute de lege.
Situaţia creată pentru reclamantă şi familie , s-a datorat persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Cum în cauză s-a făcut dovada,că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea Cluj Napoca în localitatea T. şi apoi în localitatea M. Judeţul Alba, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi, este îndreptăţit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 143 din 26 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5752/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5754/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
