ICCJ. Decizia nr. 629/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 629/2010
Dosar nr. 7444/3/200.
Şedinţa de la 5 februarie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtei la plata primei tranşe de 40% din suma totală de 166.494,72 lei, reprezentând compensaţii băneşti pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, sumă acordată prin Hotărârea nr. 263 din 13 aprilie 2006 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituţiei Prefectului Călăraşi şi validată prin Decizia nr. 2310 din 18 noiembrie 2008 emisă de Vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu stabilirea unui termen pentru emiterea titlului de plată şi cu obligarea pârâtei la plata unor penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa nr. 1688 din 5 mai 2009 a Tribunalului Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât litigiul priveşte o autoritate publică de nivel central. Instanţa a constatat că este stabilită competenţa expres prevăzută de textul indicat în favoarea Curţii de Apel, nefiind incidente dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 9/1998, întrucât aceste dispoziţii se aplică numai în cazul atacării deciziei Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de stabilire a despăgubirilor, iar litigiul dedus judecăţii nu priveşte cuantumul sumei cuprinsă în titlu.
Prin sentinţa nr. 3501 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 conform cărora sancţiunile şi despăgubirile cuprinse în hotărârile judecătoreşti se aplică/se acordă de instanţa de executare la cererea reclamantei.
Curtea a reţinut că prin cererea introductivă se tinde la obligarea pârâtei la plata sumei stabilită prin sentinţa nr. 24 din 16 ianuarie 2008, a Tribunalului Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1912/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, iar instanţa de executare este Tribunalul.
De asemenea, Curtea a constatat ivit un conflict negativ de competenţă, în baza art. 22 C. proc. civ. şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea recurentei-pârâte la plata primei tranşe de 40% din suma totală de 166.494,72 lei, cuvenită intimatului-reclamant cu titlu de compensaţii băneşti, în baza hotărârii nr. 263/2006 emisă de Instituţia Prefectului Călăraşi.
Ca atare, este vorba despre o acţiune generată de neplata în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003, ipoteză asimilată refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri, conform art. 2 alin. (1) lit. i) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluţionare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulţumit de hotărârea comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestaţie la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În plus, alin. (4) al aceluiaşi articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Alin. (5) din articolul în discuţie precizează că hotărârile Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunţate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
De asemenea, art. 17 alin. (6) din HG nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1120/2006, menţionează faptul că deciziile vicepreşedintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative tipice sau asimilate emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanţa de contencios administrativ, fiind vorba de o competenţă specială a tribunalului, atât în etapa stabilirii dreptului cât şi în etapa efectuării plăţilor.
competenţa materială a instanţei de judecată este reglementată de norme imperative.
În litigiul de faţă, suntem în prezenţa unei acţiuni generată de neplata unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.
Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003, motiv pentru care în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe M.F. şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 617/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 633/2010. Contencios → |
|---|
