ICCJ. Decizia nr. 633/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 633/2010
Dosar nr. 1960/54/200.
Şedinţa publică din 8 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta N.M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mehedinţi şi Inspectoratul General al Poliţiei Române, anularea actului administrativ nr. 1959499 din 11 septembrie 2008 emis de acesta din urmă, ca urmare a solicitării acesteia şi înregistrată la sediul instituţiei sub nr. 968 din 6 august 2008, anularea actului nr. 15355/144831 din 28 iulie 2008 emis de pârâtul I.P.J. Mehedinţi ca urmare a solicitării reclamantei şi înregistrat sub nr. 15355 din 17 august 2008, anularea concursului organizat de către I.P.J. Mehedinţi din data de 28 mai 2008, pentru ocuparea funcţiei de Şef Serviciu Management Organizatoric, Comunicare Publică şi Relaţii Internaţionale.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, la data de 27 mai 2008, în urma înscrierii prealabile la concursul organizat pentru ocuparea funcţiei de Şef Serviciu Management Organizatoric, Comunicare Publică şi Relaţii Internaţionale, după susţinerea probelor eliminatorii (probe la care a fost admisă) în data de 28 mai 2008 a susţinut proba scrisă la care a obţinut media 5,03 pe care a contestat-o.
Mai susţine reclamanta că, în urma recorectării lucrării scrise, nota obţinută a fost 4,51, comunicându-se de către I.P.J. Mehedinţi că stabilirea punctajului s-a făcut de fiecare membru al comisiei, neexistând o grilă de punctaj pe paragrafe la fiecare subiect.
Prin întâmpinările formulate, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 112 din 27 martie 2009, a respins acţiunea formulată de reclamanta N.M.E. în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Mehedinţi ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei următoarele:
Cele două adrese emise la data de 11 septembrie 2008 de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi la data de 28 iulie 2008 de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi prin care i s-a răspuns reclamantei la petiţiile adresate celor doi pârâţi nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind acte administrative.
În ceea ce priveşte motivele invocate de reclamantă privind anularea concursului organizat de pârâtul IPJ Mehedinţi la data de 28 mai 2008, instanţa a arătat că, prin dispoziţiile art. 14 din Anexa nr. 12 la Dispoziţia Directorului Direcţiei Management Resurse Umane nr. II/960 din 20 octombrie 2004 stabilesc procedurile şi formularele utilizate în această activitate, comisia de concurs elaborând subiectele şi baremele de corectare, astfel că întocmirea baremelor de corectare este de competenţa exclusivă a comisiei de concurs, instanţa neputându-se substitui acesteia.
Concluzionează prima instanţă arătând că lipsa baremului de corectare pentru fiecare subiect în parte, nu poate fi cenzurat de instanţă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta N.M.E.
În motivarea recursului reclamanta a arătat, în esenţă, următoarele:
În mod eronat, instanţa de fond a reţinut că în cadrul procedurii prealabile a formulat reclamaţie la I.P.J. Mehedinţi, nemulţumită de media obţinută, în realitate, contestaţia vizând anularea concursului organizat în 28 mai 2008 întrucât nu a existat o grilă de corectare pentru fiecare subiect în parte, iar împotriva răspunsului primit a formulat plângere prealabilă.
Prin acţiune nu a contestat modul în care au fost întocmite baremele de corectare, ci absenţa grilei de corectare pentru fiecare subiect în parte, astfel că instanţa nu s-ar fi putut substitui comisiei de concurs, impunând o nouă grilă, dar având în vedere absenţa unei astfel de grile, aceasta avea dreptul să dispună anularea concursului pe considerentul încălcării art. 14 din Dispoziţia nr. II/960 din 20 octombrie 2004 a Directorului Direcţiei Management Resurse Umane, privind procedurile şi formularele utilizate în activitatea de management resurse umane în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit căruia „pentru fiecare subiect se elaborează grila de corectare/ apreciere şi notare".
În cuprinsul art. 14 se foloseşte sintagma „se elaborează" şi nu „se poate elabora", fiind astfel vorba de o normă imperativă şi chiar dacă în discuţie nu este nulitatea absolută, s-a indus ideea existentei unei evaluări subiective.
Nu se poate admite argumentul că modalitatea de corectare a fost aceeaşi şi pentru toţi candidaţii, pentru că în aceste condiţii s-ar deschide calea aplicării arbitrare a prevederilor actelor normative şi posibilitatea favorizării unor persoane în detrimentul altora.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul ca nefondat pentru cele ce urmează:
În contenciosul administrativ subiectiv, cum este cazul în speţă, este de principiu că reclamantul trebuie să facă dovada vătămării sale directe şi personale, consecinţă a activităţii ilicite a administraţiei publice, într-un drept sau interes protejat de lege.
Această regulă cu valoare de principiu a fost reglementată în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. In textul legal precitat se prevede că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat cât şi public".
Din conţinutul textului legal precitat rezultă cu puterea evidenţei că pentru a obţine anularea actului, reclamantul trebuie nu doar să indice neconformitatea acestuia cu o normă cu forţă juridică superioară, ci să probeze, în acelaşi timp, vătămarea sa directă şi personală fie într-un drept, fie într-un interes legitim.
Or, în speţă, reclamanta N.M.E. a invocat neconformitatea organizării concursului (sub aspectul realizării grilelor de corectare a subiectelor) cu prevederile unui act administrativ normativ - art. 14 din Dispoziţia nr. II/960 din 20 octombrie 2004, fără însă a produce probe în sensul vătămării sale în mod direct şi personal.
Dimpotrivă, aspectul reţinut de instanţa de fond că modalitatea de corectare a fost aceeaşi pentru toţi candidaţii, consolidează ideea că reclamantei nu i s-a produs nicio vătămare în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Faţă de cele ce preced, susţinerea că modalitatea în care s-a procedat la întocmirea grilelor (respectiv că nu ar fi existat grile pe fiecare subiect în parte) ar induce ideea că evaluarea ar putea fi subiectivă sau că s-ar deschide calea aplicării arbitrare a prevederilor actelor normative şi posibilitatea favorizării unor persoane în detrimentul altora, nu demonstrează îndeplinirea condiţiilor contenciosului administrativ subiectiv astfel cum este reglementat în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.M.E.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta N.M.E. împotriva sentinţei civile nr. 112 din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 629/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 634/2010. Contencios → |
|---|
