ICCJ. Decizia nr. 68/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 68/2010
Dosar nr. 7674/2/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 99 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de SC Q.N. SRL, în contradictoriu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare încheiat de Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare la data de 24 iulie 2008 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a dosarului nr. 7625/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pornind de la dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu principiile enunţate de Recomandarea nr. R(89) adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă, se constată că reclamanta a făcu dovada că a înştiinţat autoritatea contractantă înainte de a începe derularea oricărui contract de furnizare de produse şi că aceasta şi-a exprimat în scris acordul prealabil executării acestor contracte.
A mai reţinut curtea de apel că nici o dispoziţie legală sau contractuală nu impune ca încheierea contractelor de furnizare să fie făcută după data ordinului de începere, aşa cum pretinde autoritatea pârâtă, iar dispoziţiile din Contract, pretins a fi încălcate de către societate se referă la etapa licitaţiei, iar contractul în cauză este ulterior datei încheierii contractului principal cu O.P.C.P.
În ceea ce priveşte condiţia iminenţei producerii unei pagube, prima instanţă a reţinut că faţă de cuantumul mare al sumei imputate, societăţii îi pot fi provocate dificultăţi financiare majore, imposibil de reparat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
Astfel, argumentează recurenta, societatea comercială reclamantă nu a dovedit în niciun mod nici existenţa unui caz bine justificat şi nici existenţa unei pagube iminente, aşa cum sunt definite aceste condiţii de prevederile Legii nr. 554/2004.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice emitente sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond, ceea ce a făcut şi instanţa de fond, prin sentinţa recurată.
Deci, potrivit reglementării de mai sus, legiuitorul a instituit o măsură provizorie de protecţie în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepţie, în situaţia în care cele două condiţii legale sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru existenţa unui caz bine justificat, este necesar ca instanţa să constate existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauza de faţă, instanţa de fond nu a argumentat şi nici nu a identificat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să fie de natură să pună sub semnul întrebării puternica prezumţie de legalitate de care se bucură, ca orice act administrativ emis în baza şi în limitele legii, procesul-verbal de constatare din 24 iulie 2008.
De asemenea, potrivit art. 2 lit. ş) din aceeaşi lege, paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Or, în raport cu aceste prevederi legale, argumentul instanţei de fond, referitor la cuantumul mare al sumei care trebuie recuperată, nu este suficient pentru a fi îndeplinită ipoteza textului legal precitat, iar măsura asiguratorie aplicată asupra bunurilor imobile aparţinând societăţii comerciale nu constituie, prin ea însăşi, o dovadă a iminenţei producerii unei pagube, dificil de remediat în cazul anulării actului administrativ.
Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul formulat va fi admis, sentinţa recurată va fi casată cu consecinţa respingerii cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare din 24 iulie 2008, ca neîntemeiată, pentru neîndeplinirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, împotriva sentinţei civile nr. 99 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare formulată de SC Q.N.I. SRL, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 680/2010. Contencios → |
|---|
