ICCJ. Decizia nr. 1050/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1050/2010
Dosar nr. 6448/2/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2844 din 1 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul D.D.O., în contradictoriu cu pârâtul S.R.I. - U.M. 0198 Bucureşti – C.J.I., prin care solicita anularea în tot Hotărârii nr. 48/2008, prin care pârâtul a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva Hotărârii nr. 1/2005, emisă de Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Nu are relevanţă juridică faptul că din completul care a judecat cererea de revizuire formulată de reclamant a făcut parte o persoană care a fost şi în completul care a dat Hotărârea nr. 1/2005, întrucât în procedura de soluţionare a cererii respective nu sunt aplicabile prevederile Codului de procedură civilă, deoarece nu avem de-a face cu proceduri în faţa instanţelor de judecată, iar procedura în fata Comisiei nu este reglementată de normele Codului de procedura civilă.
De asemenea, reţine prima instanţă, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, deoarece si aceste prevederi au în vedere soluţionarea cauzelor în faţa instanţelor de contencios administrativ iar nu în procedura administrativă prealabilă sau în procedura administrativ - jurisdicţională.
Potrivit art. 35 alin. (1) din OG nr. 121/1998, „Hotărârile definitive pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, a comandanţilor sau şefilor unităţilor ori a şefilor organelor de control financiar de gestiune, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege".
Decizia de imputare nr. 4382751 a fost emisa la 1 septembrie 2004, iar reclamantul a formulat împotriva acesteia contestaţie la 27 septembrie 2004.
Or, se arată în considerentele sentinţei atacate, toate înscrisurile medicale depuse pentru a justifica cererea de revizuire au fost emise anterior datei emiterii deciziei de imputare si a Hotărârii nr. 1/2005 prin care a fost soluţionata contestaţia reclamantului împotriva deciziei, de imputare de către Comisia de Jurisdicţie Imputaţiilor din cadrul S.R.I.
Prin urmare, reţine instanţa de fond, nu sunt incidente în situaţia reclamantului dispoziţiile din OG nr. 121/1998, sus menţionate, nefiind făcută dovada existentei unor înscrisuri noi si nici a imposibilităţii de a fi prezentate până la 5 ianuarie 2005, data la care s-a pronunţat Hotărârea nr. 1/2005 a pârâtei.
Mai mult, apreciază prima instanţă, înscrisurile depuse nu aduc nici un element de noutate deoarece chiar în Hotărârea nr. 1/2005 s-a reţinut că petentul a invocat faptul că suferea de boli incompatibile cu serviciul militar şi că trebuia să fie clasat militar.
Reţine instanţa de fond că faptul că Decizia de imputare ar fi fost nelegala, din motivele arătate de reclamant în acţiune, nu are nici o relevanţă sub aspectul legalităţii sau temeiniciei Hotărârii nr. 48/2008 prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei de imputare.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, nici prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu au aplicabilitate, pe de o parte pentru că acţiunea prevăzuta de acest text este numai la latitudinea autorităţii publice, iar pe de alta parte pentru că, oricum, a trecut mai mult de un an de la data emiterii Hotărârii nr. 1/2005, motiv pentru care o acţiune întemeiată pe acest text ar fi respinsa ca tardiv formulata, expirând termenul în care putea fi formulată, termen prevăzut chiar în textul indicat de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, care a invocat ca temei legal, dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în mod generic, „încălcarea dispoziţiilor din Ordonanţa nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor", în ceea ce priveşte emiterea Deciziei de imputare nr. 4382751/2004.
Astfel, argumentează recurentul-reclamant, la emiterea acestei decizii de imputare au fost încălcate dispoziţiile OG nr. 121/1998 care impun ca, în prealabil emiterii unei asemenea decizii, este obligatorie efectuarea cercetării administrative, iar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că cercetarea administrativă a fost efectuată.
De asemenea, mai susţine recurentul-reclamant, potrivit art. 25 alin. (5) şi (6) din OG nr. 121/1998, Decizia de imputare trebuia să fie motivată în mod temeinic, condiţie pe care Decizia de imputare nr. 4382571/2004 nu o îndeplineşte, astfel că este lovită de nulitate.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a menţionat şi în expunerea rezumativă făcută mai sus, prin acţiunea adresată Curţii de apel, recurentul-reclamant a cerut anularea Hotărârii nr. 48/2008 adoptată de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul S.R.I. – U.M. 0198 Bucureşti.
Or, prin Hotărârea nr. 48/2008 a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurentul-reclamant pentru revizuirea Hotărârii nr. 1/2005 adoptată de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul S.R.I. – U.M. 0198 Bucureşti, prin care fusese respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată împotriva Deciziei de imputare nr. 4382751/2004.
Într-adevăr, potrivit art. 35 alin. (1) din OG nr. 121/1998, hotărârile definitive (ale Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor) pot fi revizuite de organul care le-a pronunţat, la cererea militarilor interesaţi, când au fost descoperite fapte ori acte noi care nu au putut fi prezentate până la data soluţionării cauzei.
Or, în recursul de faţă, recurentul-reclamant se referă, prin criticile pe care le formulează, la Decizia de imputare nr. 4382751/2004, iar nu la sentinţa Curţii de apel, prin care i-a fost respinsă acţiunea împotriva Hotărârii nr. 48/2008 prin care îi fusese respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Hotărârii nr. 1/2005 prin care fusese respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia împotriva deciziei de imputare.
Cum, în condiţiile art. 3041 raportate la art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de recurs nu a constatat motive de ordine publică privind legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, recursul de faţă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.D.O. împotriva sentinţei nr. 2844 din 1 iulie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 97/2010. Contencios. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 1054/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
