ICCJ. Decizia nr. 750/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 750/2010
Dosar nr. 483/45/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S. IPURL Iaşi reprezentată de A.A. a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice – A.N.A.F., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea actului administrativ intitulat „Răspuns" nr. 825921 din 18 mai 2009 prin care a fost admisă contestaţia formulată de C.I.T. SPRL împotriva deciziei A.N.A.F. prin care a fost declarată câştigătoare oferta S. IPURL şi necâştigătoare oferta C.I.T. SPRL, privind desemnarea administratorului judiciar al SC F. SA Iaşi.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că executarea actului în discuţie este de natură să îi aducă grave prejudicii atât materiale cât şi morale şi ar conduce la înlocuirea administratorului judiciar în mod nelegal şi cu eludarea dispoziţiilor art. 11 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
A mai susţinut că executarea actului contestat ar afecta grav şi iremediabil interesele şi funcţionarea SC F. SA Iaşi, întrucât din conţinutul său rezultă că prin înlocuirea S. IPURL în calitate de administrator judiciar se urmăreşte falimentarea acesteia.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 141/ CA din 15 iulie 2009, a admis cererea reclamantei, dispunând suspendarea executării actului administrativ nr. 825921 din 18 mai 2009 prin care a fost admisă contestaţia formulată de C.I.T. SPRL împotriva deciziei A.N.A.F. prin care a fost declarată câştigătoare oferta S. IPURL şi necâştigătoare oferta C.I.T. SPRL privind desemnarea administratorului judiciar al SC F. SA Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că actul a cărei suspendare se solicită are caracteristicile unui act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 şi că, în speţă, sunt îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute la art. 14 din acest act normativ, respectiv, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs A.N.A.F., invocând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii la art. 105 alin. (2);
- hotărârea instanţei de fond este nemotivată în ceea ce priveşte neacordarea termenului cerut pentru pregătirea apărării;
- pe fond, în mod greşit a reţinut îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de neleglitate, când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii la art. 105 alin. (2).
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, pentru termenul de judecată din data de 13 iulie 2009, recurenta-pârâtă a primit citaţia prin poşta electronică, fără comunicarea cererii de chemare în judecată, la data de 9 iulie 2009, ora 15:38.
În aceste condiţii, în raport cu dispoziţiile art. 1141 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a cerut, în temeiul art. 156 C. proc. civ., acordarea unui nou termen de judecată şi comunicarea cererii de chemare în judecată, în scopul pregătirii apărării.
Or, la termenul din data de 13 iulie 2009, instanţa de fond a procedat la judecarea cauzei, iar la data de 15 iulie 2009 a pronunţat sentinţa recurată, încălcând în acest mod dispoziţiile legale citate şi dreptul la apărare al recurentei-pârâte, care nu a avut posibilitatea legală să ia cunoştinţă de conţinutul cererii de chemare în judecată şi nici să-şi formuleze apărările adecvate.
Astfel fiind, rezultă că sunt incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motivul de casare prevăzut la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., fiind întemeiat, ceea ce atrage casarea hotărârii pronunţate, iar cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, Curtea de apel va verifica şi criticile care vizează fondul cauzei, ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 141/ CA din 15 iulie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 675/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 752/2010. Contencios → |
|---|
