ICCJ. Decizia nr. 752/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 752/2010
Dosar nr. 369/114/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizând Tribunalul Buzău, reclamantul C.I. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să oblige autoritatea pârâtă să-l repună în toate drepturile băneşti avute la data punerii sale la dispoziţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Dispoziţia S/II/ 6363 din 18 decembrie 2003, a fost eliberat din funcţie şi pus la dispoziţia C.J.T. Ploieşti. Anterior datei de 18 decembrie 2003 drepturile băneşti ce formau solda brută erau în cuantum de 32.074.763 lei. După data punerii la dispoziţie, Corpul de control al M.A.I. a sesizat P.N.A. pentru săvârşirea de către reclamant a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz contra intereselor persoanelor şi uz de fals, însă prin Ordonanţa nr. 132/P/2005 din 6 noiembrie 2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii acestor infracţiuni.
Reclamantul a mai arătat că în temeiul Legii nr. 115/1996 completată prin Legea nr. 161/2003, a fost trimis în judecată la Curtea de Apel Ploieşti – C.C.A. însă, prin Ordonanţa nr. 1/2004, instanţa a clasat cauza constatând provenienţa licită a bunurilor, ordonanţa rămânând irevocabilă prin respingerea recursului declarat de M.A.I.
A mai arătat că, potrivit deciziei nr. 136681 din 9 iunie 2004, beneficiază de pensie anticipată conform art. 11 lit. b) din Legea nr. 164/2001, fiind necesar a fi repus în situaţia anterioară pentru a se recalcula dreptul său la pensie.
Prin întâmpinare, pârâtul M.A.I. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Tribunalul Buzău, prin sentinţa nr. 378 din 3 martie 2009, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru competentă soluţionare.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 125 din 22 iunie 2009, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de M.A.I. şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, întrucât actul de punere la dispoziţie şi-a produs efectele, nefiind anulat definitiv şi irevocabil de către o instanţă de judecată, acţiunea reclamantului este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 55 alin. (3) din Legea nr. 138/1999, Dispoziţia nr. S/II/6363/2003 nefiind emisă pentru că reclamantul a fost cercetat penal, nici pentru că a făcut obiectul procedurii de control a averilor, ci măsura punerii la dispoziţie a reclamantului negăsindu-se în art. 82 lit. a) din Legea nr. 80/1995, act normativ ce prevede situaţiile în care poate fi luată măsura punerii la dispoziţie a unui cadru militar.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat recurs reclamantul C.I. care a invocat ca temei legal prevederile art. 3041 - 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, critici de fapt referitoare la fondul cauzei, afirmând că soluţia Curţii de apel este nelegală şi netemeinică.
Ministerul Administraţiei şi Internelor nu a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
În cauză este necontestat că, prin dispoziţia nr. S/II/6363 din 18 decembrie 2003 emisă de Secretarul de stat competent din cadrul M.A.I., recurentul-reclamant a fost pus la dispoziţia C.J.T. Ploieşti, iar prin Ordinul nr. S/ 210 din 18 martie 2004 al comandantului C.J.T. Ploieşti a fost numit în funcţia de ofiţer specialist la B.P.C.P. Dâmboviţa.
Ulterior, recurentul-reclamant, la cerere, a fost pensionat anticipat, iar prin Decizia nr. 136681 din 9 iunie 2004 i s-a acordat pensie militară de stat începând cu 1 mai 2004.
Or, în cauza de faţă, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, recurentul-reclamant a solicitat „să obligaţi pârâta să îndeplinească obligaţia de a fi repus în toate drepturile băneşti avute la data punerii la dispoziţie", invocând ca temei legal prevederile art. 89 alin. (4) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 89 alin. (4) din această lege, în cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor, aceştia vor fi repuşi în toate drepturile avute la data suspendării din funcţie, respectiv a punerii la dispoziţie.
Or, la data formulării acţiunii, recurentul-reclamant nu se afla în niciuna dintre situaţiile avute în vedere de norma legală citată mai sus, nefiind nici suspendat din funcţie şi nici pus la dispoziţie ca urmare a punerii sub învinuire sau trimiterii în judecată.
Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, recurentul-reclamant, fără a contesta actele administrative care i-au modificat statutul militar (actul de punere la dispoziţie şi, respectiv, actul de numire într-o funcţie de execuţie), a cerut să fie pensionat anticipat, ceea ce s-a şi întâmplat, odată cu trecerea sa în rezervă.
Deci, în raport de considerentele de mai sus, soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii ca neîntemeiată, este legală şi temeinică, astfel că recursul de faţă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 125 din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 750/2010. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 754/2010. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
