ICCJ. Decizia nr. 856/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 856/2010
Dosar nr. 916/2/200.
Şedinţa publică din 17 februarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 februarie 2009, reclamanţii T.P. şi P.T. au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii S.N.T.F.C. C.F.R. SA şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii să se constate dreptul lor la obţinerea permiselor de călătorie gratuită în conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981 şi ale Ordinului nr. 5/1 iulie 1981, anexa nr. 3 şi să fie obligaţi pârâţii la acordarea acestor permise gratuite începând cu data introducerii acţiunii, precum şi obligarea pârâţilor la plata contravalorii permiselor de călătorie pe ultimii 3 ani anterior introducerii acţiunii, similar cu biletele de tren clasa a II-a la trenurile rapide şi la plata daunelor morale în sumă de 50.000 lei.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamantul T.P. a fost angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată la societatea pârâtă, având dreptul să beneficieze după data pensionării de permisele de călătorie gratuite solicitate în baza Decretului nr. 1/1981. Reclamanţii au învederat că pârâţii au refuzat în mod nejustificat să le recunoască acest drept.
Pârâta S.N.T.F.C. C.F.R. SA a depus întâmpinare şi a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 974 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3.990 din 19 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că nu are competenţa eliberării permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată, iar reclamantul T.P. nu a fost angajatul său.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2147 din 22 mai 2009, prin care a admis excepţiile invocate de pârâţi, respingând pentru autoritate de lucru judecat acţiunea formulată împotriva S.N.T.F.C. C.F.R. SA şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive acţiunea formulată împotriva Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
Instanţa de fond a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat prin tripla identitate de obiect, cauză şi părţi între prezentul litigiu şi cel soluţionat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 974 din 10 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 733/2/2007. Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., a fost admisă excepţia invocată de pârâta S.N.T.F.C. „ C.F.R. C." SA, cu motivarea că, principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut şi poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a fost de asemenea admisă faţă de dispoziţiile OG nr. 112/1999 şi ale HG nr. 584/1998, reţinându-se că această autoritate publică nu este creditorul obligaţiei de drept administrativ dedusă judecăţii şi nu s-a aflat în raporturi de muncă sau de serviciu cu reclamanţii.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică şi respingerea excepţiilor de procedură invocate, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea judecării fondului pricinii.
Recurenţii au criticat soluţia de admitere a celor două excepţii invocate de intimaţii-pârâţi, susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a aplicat greşit legea, fără a analiza fondul litigiului .
Referitor la excepţia autorităţii de lucru judecat, recurenţii au susţinut că nu sunt îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., iar cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministerului intimat, s-a arătat că nu au fost avute în vedere atribuţiile acestui minister, în calitate de for tutelar al societăţii împuternicită să acorde permisele de călătorie pe calea ferată.
Recurenta P.T. a invocat şi vicierea procedurii de citare a sa pentru termenul din 10 aprilie 2009 la instanţa de fond, precum şi pentru termenul din 19 octombrie 2007 în dosarul nr. 733/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect autoritatea de lucru judecat invocată de intimata-pârâtă S.N.T.F.C. „C.F.R. C.„ S.A. în baza dispoziţiilor art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ., deoarece s-a dovedit existenţa triplei identităţi de părţi, cauză şi obiect între prezentul litigiu şi cel soluţionat prin sentinţa civilă nr. 974 din 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3990 din 19 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Acest prim litigiu s-a purtat între aceleaşi părţi şi a avut ca obiect cererea recurenţilor-reclamanţi de a se constata dreptul lor la obţinerea permiselor gratuite pe calea ferată în conformitate cu prevederile art. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981, acordarea acestor permise gratuite începând cu data introducerii acţiunii, plata contravalorii permiselor pentru perioada ultimilor 3 ani şi plata de daune morale.
De asemenea, a fost corect admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, deoarece recurenţii-reclamanţi nu au avut raporturi de muncă sau de serviciu cu acest minister.
Instanţa de fond a constatat întemeiat că ministerul intimat nu are legitimare procesuală nici în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât atribuţiile privind acordarea, eliberarea şi gestionarea autorizaţiilor, legitimaţiilor şi permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată în trafic intern şi internaţional revin S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA, conform dispoziţiilor art. 20-21 din HG nr. 584/1998 şi OG nr. 112/1999.
Recurenta P.T. a invocat neîntemeiat vicierea procedurii de citare a sa în dosarul nr. 733/2/2007, soluţionat prin Decizia nr. 3990 din 19 octombrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât recursul exercitat în prezenta cauză nu poate avea ca obiect hotărârea şi actele de procedură dintr-un alt litigiu.
Referitor la neîndeplinirea procedurii de citare cu aceeaşi recurentă-reclamantă la primul termen acordat în prezentul litigiu, la 10 aprilie 2009, se constată că nu există temei pentru casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond, deoarece partea a fost legal citată pentru toate termenele acordate ulterior în cauză, inclusiv pentru data de 22 mai 2009, când a fost soluţionată pricina.
În acest sens, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 108 alin. (3) C. proc. civ., neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii în fond.
Cum recurenta-reclamantă nu a respectat aceste cerinţe legale, se constată că este neîntemeiat motivul de recurs invocat cu privire la procedura de citare a sa pentru primul termen de judecată la instanţa de fond.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.P. şi P.T. împotriva sentinţei civile nr. 2147 din 22 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 852/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 862/2010. Contencios → |
|---|
