ICCJ. Decizia nr. 84/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 84/2010
Dosar nr. 455/36/200.
Şedinţa publică din 14 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, la data de 31 martie 2009, reclamanta SC M.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, suspendarea executării Ordinului nr. 1024 din 20 noiembrie 2008 privind aprobarea Normativului cu tarifele pentru plata prestatorilor de servicii în domeniile de activitate al Inspecţiei Muncii, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin adresa emisă de B.E.J. „N.E.", cu referire la dosarul de executare nr. 181/2008, i s-a adus al cunoştinţă necesitatea avansării sumei de 10 lei, reprezentând tarif perceput de M.M.F.P.S. – Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova pentru furnizarea informaţiilor cu privire la situaţia salariaţilor, informaţii necesare realizării executării silite.
S-a mai arătat că dispoziţiile ordinului a cărui suspendare se solicită sunt de natură a vătăma interesul creditorului de a obţine pe calea executării silite îndeplinirea unor obligaţii stabilite prin hotărâre judecătorească, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 3732 C. proc. civ.
În final s-a arătat că ordinul nu este publicat în Monitorul Oficial şi, prin urmare, nu poate produce efecte juridice, fiind lovit de nulitate.
Prin sentinţa civilă nr. 209/CA din 19 mai 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 1024 din 20 noiembrie 2008, formulată de reclamanta SC M.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 3732 alin. (3) C. proc. civ., la cererea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc, instituţiile, băncile şi orice alte persoane sunt obligate să comunice de îndată, în scris, datele şi informaţiile necesare realizării executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.
A mai constatat că aceeaşi obligaţie este stabilită şi prin art. 418 alin. (4) din OUG nr. 99/2006, însă, în nici unul din actele menţionate nu se prevede prestarea serviciului cu titlu gratuit.
În acest context legal, a apreciat prima instanţă că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca fiind necesare pentru suspendarea executării actului, reţinând că nu s-a dovedit existenţa unei „pagube iminente", atâta vreme cât toate sumele plătite de către creditor cu ocazia executării silite vor fi în final suportate de debitor.
A concluzionat prima instanţă că, în ceea ce priveşte condiţia referitoare la existenţa unui „caz bine justificat" constând în nepublicarea actului în Monitorul Oficial, aceasta nu se mai impune a fi analizată, având în vedere că nu a fost dovedită cealaltă condiţie cumulativă şi anume aceea a pagubei iminente.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC M.C. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin motivele de recurs recurenta-reclamantă aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- sentinţa recurată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia, astfel că nu se poate verifica modul în care s-a procedat la interpretarea probelor în raport de temeiul de drept invocat şi de situaţia de fapt.
- în mod greşit s-a apreciat de instanţa de fond că nu a fost făcută dovada îndeplinirii condiţiilor cumulative referitoare la cazul bine justificat şi iminenţa producerii pagubei, pentru a se dispune în cauză suspendarea executării Ordinului nr. 1024/2008.
Se susţine că nepublicarea ordinului menţionat în Monitorul Oficial al României atrage nelegalitatea acestuia, astfel că, având în vedere această situaţie, cazul bine justificat a fost dovedit.
Referitor la lipsa dovezii prejudiciului iminent generat de aplicarea actului administrativ contestat se menţionează că soluţia instanţei de fond este greşită.
Raportarea instanţei de fond exclusiv la cuantumul taxei de 10 lei este eronată deoarece nu s-a avut în vedere împrejurarea că această taxă nu este singulară în ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de executarea silită a unui titlu executoriu, astfel că este evidentă paguba încercată de societate ca urmare a impunerii şi a altor taxe şi tarife de autorităţi ale statului pentru furnizarea informaţiilor necesare executării silite.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ. apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Critica referitoare la faptul că sentinţa recurată este nemotivată nu poate fi reţinută. Din examinarea acesteia rezultă faptul că au fost respectate cerinţele prevăzute de art. 261 alin. (1) C. proc. civ., aceasta cuprinzând toate menţiunile impuse de prevederile legale menţionate, instanţa de fond arătând care sunt motivele pentru care nu este întemeiată cererea de suspendare.
Critica referitoare la greşita apreciere a instanţei de fond cu privire la neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor necesare admiterii cererii de suspendare este nefondată.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. t), potrivit căruia: „cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
De asemenea, noţiunea de pagubă iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".
Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Ori, în cauză nu a fost făcută dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor menţionate mai sus, sentinţa recurată fiind legală şi temeinică.
Condiţia referitoare la "paguba iminentă" astfel cum este definită de legiuitor nu poate fi reţinută ca fiind îndeplinită având în vedere justificarea recurentei-reclamante. Ordinul nr. 1024/2008 privind aprobarea Normativului cu tarife pentru plata prestaţiilor de servicii în domeniile de activitate ale Inspecţiei Muncii, emis de Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, prin instituirea tarifului de 10 lei pentru furnizarea informaţiilor solicitate de executorii judecătoreşti nu creează recurentei-reclamante un prejudiciu iminent, greu de reparat , aşa cum acesta este caracterizat şi în Recomandarea nr. R (89) 8 a Comitetului Miniştrilor Consiliului Europei.
Mai mult, în mod corect instanţa de fond a reţinut că taxa stabilită prin ordin va fi recuperată cu ocazia executării.
Susţinerea potrivit căreia această taxă trebuie analizată în contextul în care îi sunt impuse şi alte taxe în ce priveşte executarea silită a unui titlu executoriu este lipsită de relevanţă întrucât la analiza cererii de suspendare instanţa poate avea în vedere doar tarifele impuse prin Ordinul nr. 1024/2008 a cărui suspendare se solicită.
De asemenea, în cazul actelor administrative prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiţiei prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită şi demonstrată prin simpla susţinere că plata sumei respective conduce la producerea unei prejudiciu patrimonial , întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia ca această cerinţă este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepţie al instituţiei suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004.
Este adevărat că instanţa de fond a reţinut că în condiţiile în care nu este îndeplinită condiţia referitoare la „paguba iminentă" este de prisos analiza condiţiei care vizează „cazul bine justificat", însă acest fapt nu echivalează cu nemotivarea sentinţei recurate.
Chiar dată ar fi fost analizată îndeplinirea condiţiei "cazului bine justificat", urmare a faptului că s-a apreciat în mod corect că nu este îndeplinită şi cealaltă condiţie referitoare la „paguba iminentă", recurenta-reclamantă tot nu ar fi putut obţine o soluţie favorabilă cu privire la cererea sa.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat în mod corect că nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II, C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M.C. SRL Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 209/CA din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 827/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 842/2010. Contencios → |
|---|
