ICCJ. Decizia nr. 1003/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1003/2011
Dosar nr. 22/57/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.A. a chemat în judecată Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi şi A.N.P.H., solicitând anularea Deciziei nr. 8748 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap şi obligarea pârâtelor la emiterea unei noi decizii prin care să fie încadrat permanent în grad de handicap grav, cu asistent personal.
În motivarea cererii se arată că este luat în evidenţă încă din anul 2004 în vederea evaluării persoanelor adulte cu handicap, iar la 1 noiembrie 2008 a avut termen pentru revizuirea certificatului şi i s-a impus prezentarea documentelor care să provină numai de la un spital din judeţul Hunedoara, respectiv Deva.
Pentru că a fost nemulţumit de soluţia adoptată a formulat contestaţie, dar prin Decizia contestată s-a dispus revizuirea reclamantului deşi dosarul era complet şi boala nu se remite, iar pe baza documentelor medicale aflate la dosar, îndeplineşte toate criteriile cerute de lege pentru acest grad de handicap.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 51/F/CA/2010 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului judeţean Hunedoara şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a intimatei şi acţiunea reclamantului.
a) Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul judeţean Hunedoara – C.E.P.A.H. a fost respinsă deoarece împotriva certificatelor de încadrare în grad de handicap se poate face contestaţie ce se soluţionează prin decizie de către Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi, astfel că se poate cenzura certificatul, ca act administrativ, iar Decizia este actul prin care se soluţionează procedura prealabilă, iar legea a stabilit competenţa în favoarea curţii de apel, iar prin stabilirea cadrului procesual în contradictoriu şi cu acest pârât, se realizează o mai bună administrare a probaţiunii.
b) Excepţia lipsei calităţii de reprezentant a asociaţiei A. datorită încetării acreditării acordate de M.M.F.P.S. a fost considerată nefondată deoarece reclamantul este membru al asociaţiei şi a dat mandat special de reprezentare asociaţiei.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a fost încadrat, începând cu anul 2004, în gradul de handicap cu asistent personal pentru deficienţă funcţională gravă cauzată de demenţa Alzheimer pe câte 12 luni, iar la revizuirea din 2008 i s-au solicitat mai multe acte, iar la 30 martie 2009 s-a dispus încadrarea sa în gradul de handicap grav, valabilitate 6 luni şi termen de revizuire – 31 august 2009.
Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi a admis contestaţia şi a modificat durata de valabilitate la 12 luni, cu termen de revizuire martie 2010, constatând că există neconcordanţă între actele din investigaţia socială şi cele de investigaţie medicală.
Instanţa de fond a apreciat că refuzul acordării gradul de handicap grav cu caracter permanent este justificat în raport de criteriile medico-psihosociale stabilitate prin Ordinul nr. 1992/2007, de rezultatele anchetei sociale şi de raportul de evaluare complexă.
Mai mult, la dosar au fost depuse reclamaţii şi petiţii privitoare la realitatea obţinerii certificatelor cu grad de handicap pentru bolnavii Alzheimer, membrii ai Asociaţiei A., iar un eventual control este în interesul reclamantului pentru a demonstra stadiul bolii şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul T.A. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii.
În motivele de recurs se arată că, în mod greşit, instanţa a dispus introducerea în cauză a emitentului certificatului de încadrare în grad de handicap pentru că actul atacat este Decizia Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi.
O altă critică vizează încălcarea principiului rolului activ al instanţei consacrat de art. 129 C. proc. civ. pentru că nu a coroborat probele administrate.
Se apreciază că instanţa de fond a justificat refuzul autorităţii de acordare a gradului de handicap cu caracter permanent prin raportul de evaluare complexă care emană, însă, de la Serviciul de Evaluare Complexă din cadrul D.G.A.S.P. Hunedoara şi s-au reţinut limitările în activitate din ancheta socială care este efectuată de persoane care nu au cunoştinţe de specialitate.
Mai mult, instanţa de fond a făcut trimitere la reclamaţiile şi petiţiile care nu-l privesc pe reclamant, iar organele de parchet au dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele reclamante.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 8748 din 6 iulie 2009 emisă de Comisia Superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi a fost menţinut gradul de handicap accentuat stabilit pentru reclamantul T.A. prin certificatul din 30 martie 2009 emis de Comisia Superioară din cadrul Consiliului judeţean Hunedoara, dar a stabilit termen de revizuire luna martie 2010, urmând ca la revizuire să fie prezentată dovada internării la Spitalul Judeţean Hunedoara, teste psihologice şi ancheta socială.
Reclamantul este nemulţumit de faptul că a fost stabilit termen de revizuire, deşi gradul de handicap se impune a fi acordat permanent, fără revizuire anuală.
Instanţa de fond, în raport de probele administrate, a respins acţiunea reclamantului, respingând şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Superioare de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi din cadrul Consiliului judeţean Hunedoara.
În motivele de recurs se critică soluţia instanţei de fond în privinţa soluţiei adoptate în legătură cu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că nici nu se impunea introducerea în cauză a acesteia.
Mai întâi, în legătură cu introducerea în cauză, din oficiu, a acestei instituţii publice, trebuie amintite prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora instanţa de fond poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a organismelor sociale interesate şi a altor subiecte de drept.
Instanţa de fond a justificat introducerea în cauză pe considerente legate de opozabilitate şi pentru a da posibilitatea instituţiei să se apere, mai ales că certificatul emis de aceasta a fost modificat, în parte, prin contestaţia formulată.
Recurentul invocă greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, fără a motiva cum îi sunt afectate drepturile în raport de această soluţie şi chiar dacă nu este invocat expres, motivul de recurs care ar fi incident faţă de această critică este cel prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., respectiv, încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., însă acest ultim text condiţionează anularea actelor de dovada vătămării ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea lor.
Or, în speţă, nu s-a făcut dovada că prin respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie invocată chiar de autoritatea publică, s-ar fi produs vreo vătămare reclamantului - recurent. De aceea, aceste critici sunt nefondate.
Referitor la celelalte critici din motivele de recurs şi care vizează fondul cauzei, Înalta Curte le va respinge.
Prin Ordinele nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. şi nr. 1992 din 19 februarie 2007 al M.S.P., au fost aprobate criteriile medico-psiho-sociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în gradul de handicap.
Se critică, în motivele de recurs, faptul că instanţa nu a dat curs principiului rolului activ al instanţei consacrat de art. 129 C. proc. civ., în sensul că nu a coroborat probele administrate.
Însă, în cauză, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantului tocmai prin coroborarea probelor administrate şi a considerat că nu se impune acordarea gradului de handicap cu caracter permanent, în raport de rezultatele evaluării complexe şi a anchetei sociale.
Faptul că recurentul nu este mulţumit de rezultatele anchetei sociale pentru că nu este întocmită de persoana care să aibă cunoştinţe de specialitate, nu poate duce la nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond pentru că, până la recursul declarat, recurentul nu a invocat nelegalitatea acesteia.
Chiar dacă nu este întocmit de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului judeţean Hunedoara, raportul de evaluare complexă fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor HG nr. 430/2008 şi de autoritatea competentă potrivit art. 88 din Legea nr. 448/2006, respectiv de Serviciul de evaluare complexă din cadrul D.G.A.S.P. a judeţului Hunedoara, în mod corect, a fost avut în vedere de către instanţa de fond.
Ulterior, la 5 noiembrie 2010, recurentul a depus un memoriu prin care a reiterat cererea de efectuare a unei expertize medico - legale, dacă instanţa o va considera necesară şi oportună şi că potrivit Normei 800/2008 emisă de către Comisia Superioară pentru Demenţa Alzheimer se acordă gradul permanent la prima evaluare.
Însă, deşi se referă la reiterarea „cererii de efectuare a unei expertize", această probă nu a mai fost solicitată nici în cadrul dezbaterilor în faţa instanţei de fond şi nici în motivele de recurs.
Oricum, proba cu expertiza medico-legală nu era pertinentă şi concludentă, mai ales că evaluarea persoanelor cu handicap se face după o procedură specială.
Legat de susţinerile recurentului, care arată că ar fi incidentă Norma 800/208, se constată că şi acestea sunt nefondate.
Chiar în Lista din Norma 800/2008 se precizează că pentru aceste afecţiuni „se poate" emite certificat de persoane cu handicap permanent.
Recurentul este beneficiar al unui certificat de încadrare în grad de handicap pentru aceeaşi boală încă din anul 2004 şi, de fiecare dată, a fost acordat un termen de revizuire, fiind trecut codul de boală G30 şi cod handicap 5.
În raport de acestea, dar şi de rezultatele raportului de evaluare complexă şi anchetei sociale, nu se impune acordarea termenului de valabilitate permanent, aşa cum solicită recurentul.
În ceea ce priveşte referirile instanţei de fond la existenţa unor reclamaţii şi petiţii, se constată că acestea nu au fost fundamentale în adoptarea soluţiei de respingere a acţiunii reclamantului.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.A. împotriva Sentinţei civile nr. 51/F/CA din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 387/2011. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1004/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
