ICCJ. Decizia nr. 1008/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1008/2011
Dosar nr. 5114/2/2009
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC I.T. SA Timişoara, în contradictoriu cu M.E.C., a solicitat obligarea acestuia la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în Timişoara, B-dul M.V., deţinut de reclamantă.
În motivarea cererii se arată că în anul 2004 reclamanta a solicitat M.E.C. eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor deţinute de societate, iar autoritatea i-a comunicat necesitatea întocmirii documentaţiei conform HG nr. 834/1991.
Reclamanta a procedat la întocmirea acestei documentaţii şi la 25 februarie 2005 a depus dosarul la M.E.C., dar documentaţia nu era avizată de C.J. Timiş pentru că planurile topografice întocmite nu puteau fi avizate în lipsa procesului-verbal de vecinătate semnat de Primăria Timişoara.
Pentru aceasta a fost nevoie de o cerere de chemare în judecată soluţionată irevocabil prin Decizia nr. 2035 din 25 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, iar actele au fost depuse la 22 iunie 2007 la C.J. Timiş, iar documentaţia completă a fost depusă la minister la 3 septembrie 2007.
Însă, la 12 septembrie 2007 ministerul a cerut completarea documentaţiei cu Anexa 2 semnată de O.J.C.G.C., anexă ce a fost transmisă la 15 mai 2008.
Autoritatea pârâtă a solicitat completarea documentaţiei conform Ordin M.F.P. nr. 716 din 12 iulie 2007 şi HG nr. 107 din 30 ianuarie 2008 de modificare şi completare a HG nr. 834/1991, dar pentru că documentaţia a fost întocmită în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare la acel moment, se consideră că refuzul de eliberare a certificatului este nejustificat, mai ales că ministerul nu a răspuns solicitării reclamantei, deci se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile noi.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa civilă nr. 2331 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea reclamantei şi a obligat pârâtul să elibereze reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului situat în municipiul Timişoara, B-dul M.V., judeţul Timiş.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că documentaţia depusă de reclamantă în vederea obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate a fost întocmită în conformitate cu dispoziţiile în vigoare la momentul naşterii situaţiei juridice care a dus la obligaţia de întocmire a acesteia, respectiv HG nr. 834 din 14 decembrie 1991 şi Criteriile nr. 2665 din 28 februarie 1992.
Susţine că, în speţă, deşi reclamanta a fost de totală bună-credinţă şi a procedat la întocmirea documentaţiei încă din anul 2004, după ce a fost întârziată la întocmirea unei părţi a documentaţiei ca urmare a refuzului Primăriei Timişoara, la momentul la care a finalizat întocmirea întregii documentaţii i s-a opus o nouă reglementare juridică, inexistentă la momentul formulării cererii de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi întocmirea documentaţiei şi că, în mod evident, apariţia unui act normativ care prevedea condiţii suplimentare pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu poate produce efecte retroactiv, iar o interpretare contrară ar conduce la încălcarea principiului de drept al neretroactivităţii legii civile noi.
S-a apreciat că obligaţia de întocmire a documentaţiei pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate a luat naştere şi a produs efecte sub imperiul legii vechi, nefiind îndeplinite condiţiile aplicării imediate a legii noi, iar faptele care înainte de intrarea în vigoare a legii noi au dat naştere la o situaţie juridică, iar legea nouă nu se aplică în privinţa lor, fiind guvernate de legea în vigoare la data când ele au avut loc, o lege ulterioară neputând aduce atingere constituirii situaţiilor juridice anterioare, chiar dacă legea nouă ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere, or ar schimba condiţiile necesare.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.E.C.M.A. (succesor al M.E.C.) solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi rejudecând cauza, să se dispună respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs se arată că instanţa, din eroare a reţinut că documentaţia a fost depusă la 30 august 2007 deoarece documentaţia depusă la acea dată era incompletă, nu avea avizul O.C.P.I. şi D.U.A.T. şi s-a solicitat completarea, dar completarea a venit numai după 8 luni, motivând instanţei că a fost împiedicată de Primăria Timişoara să depună documentaţia solicitată de minister.
Ca dată de referinţă trebuie luată data de 13 mai 2008 când s-a depus şi Anexa 2, deci la 8 luni de la solicitarea ministerului din 12 septembrie 2007, iar faptul că documentaţia fost depusă complet abia în luna mai 2008 dovedeşte recunoaşterea reclamantei că documentaţia era incompletă.
Pentru că ultimul document a fost depus după intrarea în vigoare a HG nr. 107/2008, devin incidente şi aceste dispoziţii.
Deşi aceste apărări au fost făcute şi în faţa instanţei de fond, nu s-a reţinut faptul că ministerul putea să restituie integral dosarul dar a ales să îndrume societatea să completeze documentaţia pentru a fi respectate Criteriile nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat dar şi prevederile HG nr. 834/1991, modificată prin HG nr. 107/2008.
În Criteriile nr. 2665 din 28 februarie 1992 se prevede, între altele, că la nivelul fiecărei societăţi comerciale cu capital de stat se constituie o comisie formată din 5-7 membri care va participa la stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat numită prin ordin al ministrului de resort, iar acest ordin a fost emis, în cazul reclamantei numai la 31 octombrie 2008, ceea ce dovedeşte că documentaţia era incompletă, aceste prevederi fiind în vigoare înainte de modificările aduse de HG nr. 107/2008.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., art. 312 pct. 1, 2, 3, Cod procedura civilă.
Intimata SC I.T. SA Timişoara a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanta este o societate comercială care a fost înfiinţată prin hotărâre de guvern astfel că obligaţia de emitere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, potrivit HG nr. 834/1992 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, revine M.E.C.
Încă din anul 2004, reclamanta a solicitat pârâtului eliberarea acestui certificat.
Deşi documentaţia nu era completă, ministerul nu a restituit dosarul ci a solicitat reclamantei să-şi completeze documentaţie potrivit HG nr. 834/1991 şi Criteriilor nr. 2665 din 28 februarie 1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat.
Completarea acestei documentaţii s-a prelungit de-a lungul anilor.
Mai întâi, pentru că procesul - verbal de vecinătate nu era semnat de Primăria Timişoara şi a fost nevoită, datorită refuzului acestei autorităţi, să obţină hotărâre judecătorească de obligare la semnarea acesteia, procedură finalizată în anul 2007 când s-a obţinut avizarea documentaţiei de către Consiliul Judeţean Timiş.
Însă, nici de această dată, documentaţia nu a fost completată şi la data de 12 septembrie 2007 s-a solicitat reclamantei să depună Anexa nr. 2 semnată de O.J.C.G.C. Această anexă semnată a fost trimisă autorităţii pârâte numai la 15 mai 2008.
Prin urmare, în raport de această dată, se poate considera că documentaţia pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate era completă, dar potrivit HG nr. 834/1991, nemodificată.
Se impune precizarea că între momentul solicitării (12 septembrie 2007) ministerului şi data înaintării Anexei nr. 2 semnată, s-a produs o modificare a HG nr. 834/1991, modificare care impune, printre altele, întocmirea unor rapoarte de evaluare la valoare de piaţă.
Problema care se impune a fi soluţionată în prezenta cauză este legea aplicabilă cererii reclamantei de eliberare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Instanţa de fond a admis cererea reclamantei apreciind că legea aplicabilă este cea din momentul formulării cererii (2004) deşi recunoaşte că documentaţia a fost completată ulterior şi întârziată de refuzul Primăriei Timişoara.
Această susţinere este greşită pentru că dreptul reclamantei la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate se consideră născut numai din momentul depunerii documentaţiei complete şi nu de la data depunerii cererii.
Instanţa de fond nu a făcut nici o referire la faptul că ultima solicitare a ministerului pârât de completare a documentaţiei a fost făcută în luna septembrie 2007, iar reclamanta a răspuns acestei solicitări după câteva luni, respectiv în luna mai 2008.
Această întârziere se datorează culpei exclusive a reclamantei pentru că era necesară numai avizarea Anexei 2 de către O.C.P.I. şi nu s-a dovedit că a existat un refuz al acestei autorităţi de a aviza documentaţia.
Prin urmare, reclamanta îşi invocă propria culpă şi solicită aplicarea unei legi care nu mai era în vigoare în acea formă la momentul în care documentaţia a fost depusă, iar potrivit modificărilor aduse legii, documentaţia trebuie completată şi nu există un refuz al autorităţii de eliberare a certificatului.
Mai mult, se observă că autoritatea publică şi-a exprimat permanent disponibilitatea de a admite cererea reclamantei dar numai cu condiţia respectării prevederilor HG nr. 834/1991 şi Criteriilor nr. 2665/1992. Aşa se explică faptul că nu a respins cererea reclamantei pentru că documentaţia nu era completă ci a solicitat acesteia să o completeze. Dar acest fapt nu poate semnifica naşterea dreptului de a obţine eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din momentul depunerii cererii, ci acest drept poate fi invocat numai după depunerea documentaţiei complete.
Nu se poate considera că o asemenea interpretare ar duce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile noi pentru că, aşa cum am arătat, autoritatea publică putea respinge sau restitui documentaţia incompletă şi reclamanta este obligată să o completeze potrivit legii în vigoare la acel moment.
Refuzul autorităţii de eliberare a certificatului potrivit legii vechi s-a datorat tocmai atitudinii reclamantei care a întârziat 8 luni cu depunerea unui document.
Apreciind că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa şi va fi respinsă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.C.M.A. împotriva Sentinţei civile nr. 2331 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea reclamantei SC I.T. SA Timiş, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1007/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1015/2011. Contencios. Amendă pentru... → |
|---|
