ICCJ. Decizia nr. 1004/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1004/2011
Dosar nr. 887/59/2010
Şedinţa publică din 18 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P. SRL a chemat în judecată A.P.D.R.P. Bucureşti şi A.F.P.C.M. Caras Severin, pentru a se dispune anularea Deciziei nr. 14357 din 8 iulie 2010, emisă de prima pârâtă în soluţionarea contestaţiei reclamantei înregistrată din 14 iunie 2010, precum şi a procesului verbal de constatare din 25 martie 2010, prin care s-a stabilit în sarcina acesteia un debit în sumă de 390.401 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că reclamanta este beneficiara unui proiect finanţat din fonduri europene, aceasta urmând a beneficia din partea A.P.D.R.P. de o finanţare nerambursabilă în valoare de maxim 1.780.943 lei, astfel încât a solicitat aplicarea clauzei contractuale potrivit căreia, pentru motive excepţionale, putea beneficia de încetarea contractului, fără a se cere rambursarea finanţării astfel acordate.
Societatea a fost suspusă unei verificări din partea pârâtei A.P.D.R.P., dispusă în baza OG nr. 79/2003, iar urmare a acestui control s-a emis procesul - verbal de constatare din 25 martie 2010, prin care s-a concluzionat că datorează restituirea unei sume de 390.401 lei.
La termenul de judecată din 11 octombrie 2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea prezentei cauze în primă instanţă, care a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din 11 noiembrie 2010.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 506 din 11 noiembrie 2010, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că competent să soluţioneze această cauză în primă instanţă este Tribunalul Caraş Severin, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pe raza căruia îşi are stabilit sediul social societatea reclamantă, întrucât acţiunea are ca obiect anularea Deciziei nr. 14357 din 8 iulie 2010 privind plata unei creanţei bugetare în sumă de 390.401 lei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta SC P. SRL Caraş Severin.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod eronat instanţa de fond a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraş Severin, întrucât chiar dacă valoarea actelor contestate este sub 500.000 lei, în cauză este vorba despre un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, caz în care competenţa revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Recursul este nefondat.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de lei, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamantă.
în cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de lei.
Faţă de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SRL Caraş Severin împotriva Sentinţei civile nr. 506 din 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1003/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1007/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
