ICCJ. Decizia nr. 1073/2011. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1073/2011
Dosar nr. 10300/2/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 noiembrie 2009, reclamantul I.R. a chemat în judecată C.N.A.S., C.A.S. a Municipiului Bucureşti şi Spitalul Clinic „V.B.”, solicitând a se constata nelegalitatea încadrării tratamentului bolii hepatită cronică cu VHC şi VHB drept „iniţiere”, obligarea primelor două pârâte la aprobarea dosarului pentru continuarea tratamentului medicamentos cu „entecavirum”, precum şi obligarea pârâţilor, în solidar cu funcţionarul vinovat, la plata sumei de 24.000 RON despăgubiri materiale şi morale.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în anul 2007 a fost diagnosticat cu hepatită cronică cu VHC şi VHB, fiindu-i aprobată iniţierea tratamentului acestei boli cu medicamentul „interferon”.
Ulterior, a arătat reclamantul impunându-se continuarea tratamentului aceleiaşi boli cu „entecavirum”, pârâţii au încadrat eronat următoarea etapă „iniţiere” şi nu „continuare” a tratamentului, fapt ce a determinat nedecontarea medicamentului şi a serviciului medical, în sumă de peste 2.000 RON lunar.
Prin sentinţa civilă nr. 1968 din 28 aprilie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri, cu privire la „iniţierea” tratamentului cu „entecavirum”, fiind neîntemeiată şi cererea privind plata unor daune materiale reprezentând contravaloarea medicamentului şi a serviciilor medicale pentru perioada septembrie 2009 - februarie 2010.
Astfel, instanţa a constatat că pârâţii au respectat dispoziţiile legale în materie, aprobând în mod justificat „iniţierea” cu medicamentul „entecavirum”, cu care reclamantul nu mai fusese tratat anterior, împrejurarea că avizul C.N.A.S. a fost dat de-abia la 15 februarie 2010 datorându-se numărului mare de dosare medicale înregistrate pe lista de aşteptare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul I.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că instanţa a interpretat în mod eronat Ordinul nr. 814/2008 emis de C.N.A.S., modificat prin Ordinul nr. 665/2009 care prevede ordinea de aşteptare numai pentru etapa de „iniţiere” a tratamentului, nu şi pentru aceea de „continuare”.
Or, a precizat reclamantul, nu se poate susţine că, în cadrul tratamentului aceleiaşi afecţiuni virale se impune la fiecare schimbare a medicamentului, o nouă ordine de „iniţiere”, în cazul său, criteriul vechimii dosarului fiindu-i aplicat în anul 2007, unica dată a iniţierii tratamentului bolii de care suferă.
În consecinţă, a mai arătat reclamantul, la baza încadrării nelegale a etapei de continuare a tratamentului bolii virale a stat reaua-credinţă a pârâţilor care au impus abuziv o nouă ordine de aşteptare şi au determinat nedecontarea medicamentului „entecavirum” pentru perioada septembrie 2009 - februarie 2010, valoarea pagubei fiind de 10.050 RON.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că reclamantul, diagnosticat în anul 2007 cu hepatită cronică VHC şi VHB, a beneficiat de tratament gratuit pentru hepatită virală C.
Întrucât la începutul anului 2009 s-a impus necesitatea tratamentului şi pentru hepatită virală B, cu medicamentul „entecavirum”, s-a format un al doilea dosar medical, reclamantul fiind trecut pe lista de aşteptare, cererea fiind aprobată la data de 15 februarie 2010 de către comisia de experţi de la nivelul C.N.A.S.
Astfel cum au susţinut pârâţii şi cum a reţinut şi instanţa de fond, în cazul de faţă s-a procedat corect aprobându-se „iniţierea” cu medicamentul „entecavirum”, care anterior nu mai fusese prescris, împrejurarea că, în intervalul septembrie 2009 - februarie 2010, reclamantul şi-a achiziţionat din surse proprii medicamentul respectiv, anterior aprobării dosarului, nejustificând cererea de acordare a despăgubirilor.
Dispoziţiile pct. 2 din Ordinul nr. 665/2009 pentru modificarea anexei nr. 6 la Ordinul nr. 814/2008 au fost corect aplicate de pârâţi, dosarul reclamantului pentru aprobarea tratamentului cu un alt medicament fiind astfel înregistrat pe lista de aşteptare, în ordinea vechimii cererilor şi aprobat prin Decizia nr. 341 din 15 februarie 2010, în vederea iniţierii tratamentului cu „entecavirum”.
În acest sens, instanţa de fond a constatat corect că se justifică încadrarea tratamentului cu „entecavirum” drept etapă de iniţiere, fiind vorba de un tratament diferit, recomandat pacienţilor care nu au fost anterior trataţi pentru hepatită virală B.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei fiind neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.R., împotriva sentinţei civile nr. 1968 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1067/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1078/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
