ICCJ. Decizia nr. 1085/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1085/2011
Dosar nr. 1248/46/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 4 octombrie 2010 reclamanta SC O. SA Câmpulung a chemat în judecată D.G.F.P. Argeş din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 1081 din 12 octombrie 2009 şi a deciziei de impunere nr. 182 din 20 martie 2009 prin care s-a stabilit suplimentar în sarcina societăţii plata sumei de 1.819.415 RON reprezentând TVA şi impozit pe profit, cu penalităţile de întârziere aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, atât cazul bine justificat, existând o puternică îndoială asupra legalităţii impunerii, cât şi prevenirea unei pagube iminente, întrucât executarea debitului ar pune societatea în imposibilitate de a-şi achita creditul bancar contractat pentru activitatea de producţie.
Prin sentinţa nr. 251 din 5 noiembrie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus suspendarea executării celor două acte administrative.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, la nivel de aparenţă a legalităţii actelor administrative fiscale atacate, este justificată solicitarea reclamantei, impunându-se suspendarea executării până la stabilirea situaţiei juridice în privinţa debitului calculat cu titlu suplimentar.
Referitor la cea de-a doua condiţie, a producerii unei pagube iminente, instanţa a constatat că sunt întrunite cerinţele art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, atât pentru limitarea pierderilor ce s-ar crea reclamantei, cât şi pentru oferirea unei protecţii eficiente în vederea îndeplinirii obligaţiilor curente ale societăţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs D.G.F.P. Argeş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanţa de fond a fost sesizată prin declinare de competenţă dispusă de Tribunalul Argeş doar cu soluţionarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 182 din 20 martie 2009 şi în mod nelegal s-a pronunţat şi asupra suspendării executării deciziei de impunere nr. 1081 din 12 octombrie 2009, efectele căreia au fost deja suspendate prin sentinţa tribunalului nr. 887 din 13 septembrie 2010, atacată cu recurs.
Pârâta a arătat de asemenea, că în cauză nu se regăseşte condiţia cazului bine justificat, în raport de împrejurarea că reclamanta a înregistrat în contabilitate facturi emise de furnizori care sunt inactivi, nu funcţionează la sediul declarat şi nu au depus la organul fiscal teritorial declaraţii fiscale ori bilanţuri contabile.
Referitor la cerinţa privind iminenţa pagubei s-a învederat că reclamanta nu a demonstrat în ce măsură ar afecta-o executarea debitului, cuantumul ridicat al sumei nefiind de natură a satisface condiţia prevăzută de lege pentru a se dispune suspendarea executării.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Referitor la primul motiv de recurs, se constată că prin cererea introductivă din 4 octombrie 2010, reclamanta a solicitat suspendarea executării ambelor decizii emise de D.G.F.P. Argeş, nr. 1081 din 12 octombrie 2009 şi nr. 182 din 20 martie 2009.
La aceeaşi dată, 4 octombrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, Dosarul nr. 3240/109/2010 al Tribunalului Argeş în care, prin sentinţa civilă nr. 887 din 13 septembrie 2010 s-a disjuns capătul de acţiune privind suspendarea executării deciziei nr. 1081/2009, admiţându-se cererea, iar prin sentinţa nr. 930 din 20 septembrie 2010 s-a dispus declinarea competenţei în privinţa petitului de suspendare a executării deciziei nr. 182/2009.
Cele două cauze au fost conexate în Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010, Curtea de Apel Piteşti fiind învestită aşadar cu solicitarea de suspendare a efectelor ambelor decizii de impunere, până la soluţionarea acţiunii în anulare, cerere reiterată şi în concluziile orale ale reprezentantului societăţii reclamante, consemnate în practicaua sentinţei recurate.
Referitor la critica privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, susţinerile pârâtei sunt de asemenea, neîntemeiate.
Potrivit textului de lege susmenţionat, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond.
În ceea ce priveşte existenţa cazului bine justificat, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, se constată că instanţa a examinat sumar situaţiile de fapt şi de drept invocate de reclamantă, reţinând în mod întemeiat că acestea sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative în litigiu.
În acest sens, s-a reţinut că reclamanta s-a aprovizionat cu materia primă necesară desfăşurării activităţii de producţie de la furnizori cu care avea relaţii comerciale de durată, luându-şi măsuri pentru verificarea seriozităţii acestora, prin solicitarea tuturor documentelor justificative însoţitoare ale transporturilor de marfă şi efectuarea plăţii numai prin sistemul bancar.
Referitor la cerinţa privind prevenirea unei pagube iminente, din actele depuse la dosar rezultă şi îndeplinirea acestei condiţii, executarea silită a debitului stabilit prin cele două decizii de impunere fiind de natură a determina blocarea activităţii societăţii reclamante.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate de pârâtă fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Argeş - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei nr. 251/F-CONT din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2011. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1090/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
