ICCJ. Decizia nr. 1090/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1090/2011
Dosar nr. 622/59/2010
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 1 iunie 2010, reclamantul D.S.Ş. a chemat în judecată I.J.P.F. Timiş şi I.G.P.F., solicitând anularea dispoziţiilor nr. a din 19 aprilie 2010 şi nr. b din 19 aprilie 2010 emise de primul pârât şi respectiv, nr. c din 11 mai 2010 emisă de cel de-al doilea pârât, prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară a trecerii într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut şi s-a dispus, totodată, eliberarea din funcţia de conducere de şef birou cercetări penale.
Reclamantul a cerut de asemenea, suspendarea executării sancţiunii disciplinare şi obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale cuvenite şi în subsidiar, înlocuirea sancţiunii dispuse cu cea a mustrării scrise, astfel cum a propus Consiliul de disciplină din cadrul I.J.P.F. Timiş.
Prin sentinţa civilă nr. 461 din 27 octombrie 010 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâtul I.J.P.F. Timiş şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport de împrejurarea că litigiul priveşte acte administrative emise de o autoritate publică locală, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 care prevăd competenţa de soluţionare a litigiului de contencios administrativ a tribunalului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs I.G.P.F., criticând-o pentru nelegalitate şi invocând prevederile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Astfel, pârâtul a menţionat că instanţa de fond a dispus în mod eronat declinarea competenţei, deşi unul dintre actele administrative contestate, respectiv dispoziţia nr. c din 11 mai 2010 este emis de o autoritate publică centrală, aspect ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei a Curţii de apel.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, în cazul unei acţiuni în contencios administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a pricinii revine tribunalului, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Împrejurarea că persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă şi instituţia publică centrală, în calitate de autoritate ierarhic superioară, în procedura contestaţiei împotriva actului emis de autoritatea publică locală, nu atrage în mod automat, competenţa Curţii de apel.
În cauză, actele administrative vătămătoare sunt dispoziţia de sancţionare disciplinară şi respectiv, cea de eliberare din funcţia de conducere, ambele acte fiind emise de I.J.P.F. Timiş, autoritate publică locală în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că I.G.P.F. a soluţionat recursul ierarhic formulat de reclamant împotriva dispoziţiei de sancţionare disciplinară, respingând contestaţia prin dispoziţia nr. c din 11 mai 2010 nu atrage competenţa Curţii de apel, nefiind aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, ci dispoziţiile din acelaşi text de lege – teza I.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.G.P.F., împotriva sentinţei civile nr. 461 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1085/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1097/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
