ICCJ. Decizia nr. 1078/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1078/2011
Dosar nr. 3222/54/2009
Şedinţa publică din 23 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 4 decembrie 2009, reclamantul I.Ş. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea Ordinului nr. II/8339 din 20 octombrie 2009 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a pensionării pentru limită de vârstă.
Reclamantul a cerut de asemenea, continuarea raportului de serviciu în funcţia de director al Direcţiei pentru comunităţi locale, zone asistate, ajutor de stat şi parteneriat cu structuri asociative, precum şi plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că ordinul atacat este nelegal, fiind emis la o dată când se afla în incapacitate de muncă, aspect adus la cunoştinţa conducerii ministerului. Referitor la împrejurarea privind împlinirea vârstei de pensionare, reclamantul a arătat că avea calitatea de pensionar anterior numirii sale în funcţia de director astfel încât temeiul invocat la emiterea ordinului nu are suport legal.
Prin sentinţa nr. 139 din 15 martie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că încetarea raportului de serviciu al reclamantului a intervenit de drept, potrivit art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, neavând relevanţă împrejurarea privind incapacitatea de muncă şi nici calitatea de pensionar dintr-un alt sistem de pensii, aspect necunoscut de conducerea ministerului pârât.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul I.Ş., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că ordinul atacat este nelegal, pârâtul încălcând prevederile art. 84 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora, în situaţia în care se constată existenţa unui impediment legal la numirea în funcţia de director, respectiv calitatea de pensionar, ar fi trebuit să se solicite pe cale judecătorească anularea actului administrativ de numire şi nu să se dispună încetarea raportului de serviciu.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, reclamantul a fost numit în funcţia de director începând cu 15 martie 2009, dată la care pârâtul nu a avut cunoştinţă despre împrejurarea că avea calitatea de pensionar pentru muncă depusă şi limită de vârstă, conform Legii nr. 96/2006, aspect comunicat ministerului de către Casa Judeţeană de Pensii Dolj de-abia prin adresa din 20 octombrie 2009.
În aceste condiţii, raportul de serviciu al reclamantului a încetat de drept, prin efectul legii, respectiv potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în forma în vigoare la data emiterii ordinului.
Astfel, potrivit acestor prevederi, raportul de serviciu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă a funcţionarului public, potrivit legii.
Întrucât, pârâtul a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor legale menţionate mai sus, nu se poate reţine că ar fi fost necesară constatarea nulităţii actului de numire în funcţia publică de conducere, ca temei al unui alt caz de încetare de drept al raportului de serviciu, prevederile art. 98 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/1999 ce reglementează această situaţie neavând aplicabilitate în cauză.
În raport de cele expuse mai sus, criticile formulate de reclamant fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.Ş., împotriva sentinţei nr. 139 din 15 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1085/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
