ICCJ. Decizia nr. 1188/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1188/2011
Dosar nr. 3247/30/2010
Şedinţa de la 25 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş reclamanta Primăria Comunei P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin Administraţia Finanţelor Publice Timişoara, obligarea pârâtului în calitatea sa de ordonator secundar de credite, să procedeze la deblocarea sumei reprezentând diferenţa, în sumă de 724.335,80 RON, din cota de 47% din impozitul pe venit achitat de către agenţii economici cu sediul fiscal în Comuna P., în conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi să vireze în contul Primăriei P. aceste sume de bani, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că Primăriei P. - unitate administrativ teritorială, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, i se aloca anual o cota de 47% din impozitul pe venit achitat de către marii contribuabili aflaţi în raza de competenţă a reclamantei, de către Ministerul Finanţelor Publice.
Întrucât începând cu luna noiembrie a anului 2007 reclamantei nu i s-a virat în cont această cotă prevăzută în mod imperativ de către legiuitor, reclamanta prin adresa din 24 iunie 2009 a solicitat informaţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili privitoare la cota alocată. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, prin adresa din 06 iulie 2009 a informat-o că i-a fost virată în contul deschis la Trezoreria Municipiului Timişoara suma totală de 1.065.878,22 RON reprezentând 47% din cota defalcată din impozitul pe venit pentru bugetele locale, sumă calculată pentru perioada noiembrie 2007 - mai 2009.
Reclamanta a susţinut că această sumă nu a fost virată în contul său, motiv pentru care a efectuat demersuri în vederea clarificării situaţiei, cu rezultate contradictorii în ceea ce priveşte cuantumul sumei virate şi instituţia în conturile căreia se găseşte în prezent suma ce face obiectul litigiului.
Prin precizarea şi completarea de acţiune depusă pentru termenul de judecată din 16 iunie 2010 reclamanta a arătat că înţelege să cheme în judecată, alături de Administraţia Finanţelor Publice Timişoara şi pe Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică, Serviciul Î.E.V., Biroul Î.E.V.C.M., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, Activitatea de Trezorerie şi contabilitate Publică, Trezoreria Municipiului Timişoara şi Serviciul Î.E.V.B.
Prin sentinţa civilă nr. 1297 din data de 29 septembrie 2010 Tribunalul Timiş a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiş a apreciat, prin prisma dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care reclamanta înţelege să se judece cu o autoritate publică centrală, suma solicitată fiind în cuantum de 724.335,80 RON, peste pragul de 500.000 RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cererii revine Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 523 din 23 noiembrie 2010, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, ridicată de către această instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Timiş.
În motivarea acestei hotărâri, Curtea a reţinut că prin cererea formulată reclamanta a solicitat tocmai obligarea pârâţilor să procedeze la deblocarea unei sume de bani, fiind nemulţumită de răspunsul primit de autorităţile publice la această solicitare.
Curtea a apreciat că obiectul acţiunii de faţă este unul neevaluabil în bani, fiind incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 referitoare la stabilirea competenţei materiale în contencios administrativ conform criteriului autorităţii faţă de care se formulează pretenţia în concret, condiţii în care, întrucât cererea de obligare la deblocarea sumei de bani şi respectiv la virarea sumei în contul reclamantei este formulată în contradictoriu cu o autoritate publică locală, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Timişm, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Timişoara a decis înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, aşa cum a reţinut Curtea de Apel Timişoara, prezenta cauză are, în esenţă, ca obiect, obligarea unei autorităţi la efectuarea unei operaţiuni administrative, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 ce delimitează competenţa de soluţionare a cauzei funcţie de nivelul autorităţii emitente sau ce urmează a fi obligată la emiterea sau efectuarea unui act.
În speţă nu ar putea fi reţinută incidenţa criteriului valoric de stabilire a competenţei, întrucât suma în litigiu nu are natura celor enumerate, în mod limitativ, de textul normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, „din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat la nivelul fiecărei unităţi administrativ-teritoriale se alocă lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o cotă de 47% la bugetele locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor pe al căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea plătitorii de impozite (...). Operaţiunile de virare la bugetele locale a cotelor cuvenite din impozitul pe venit se efectuează de Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene”.
Conform înscrisurilor dosarului, suma ce face obiectul prezentului litigiu, reprezentând cota de 47% din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, a fost virată de către ordonatorul principal de credite, reclamanta precizându-şi acţiunea, pentru termenul din 23 noiembrie 2010, în sensul că, în continuare, înţelege să se judece în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Publice Timişoara şi Trezoreria Municipiului Timişoara.
În condiţiile în care reclamanta şi-a exercitat corespunzător dreptul legal de a stabili cadrul procesual, în virtutea principiului disponibilităţii, prin prisma dispoziţiilor art. 32 alin. (6) din Legea nr. 273/2006 cât şi faţă de finalitatea cererii reclamantei, anume punerea efectivă la dispoziţie a sumei ce face obiectul prezentei cauze, reiese faptul că pârâţii consideraţi ca titulari, în mod direct, a obligaţiei pretinse de către reclamantă şi care ar urma să execute, în mod nemijlocit, dispoziţiile instanţei în acest sens, sunt, în speţă, Administraţia Finanţelor Publice Timişoara şi Trezoreria Municipiului Timişoara, instituţii ce au calitatea de autorităţi publice locale.
Competenţa materială în ceea ce priveşte soluţionarea pe fond a prezentei cauze urmează deci a fi stabilită faţă de aceşti pârâţi şi în concluzie, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Timiş, Înalta Curte soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Primăria Comunei P. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică, Serviciul Î.E.V., Biroul Î.E.V.C.M., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş, Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică, Trezoreria Municipiului Timişoara şi Serviciul Î.E.V.B., în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1189/2011. Contencios. Conflict de... → |
|---|
