ICCJ. Decizia nr. 1189/2011. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1189/2011
Dosar nr. 3161/54/2010
Şedinţa publică din 25 februarie 2011
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cadrul procesual şi hotărârea primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC F.C.U.C. SA a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Serviciul de Imigrări Dolj, contestaţie împotriva deciziei pârâtului din 17 august 2010 privind neacordarea autorizaţiei de muncă pentru W.J., cetăţean al statului Sierra Leone.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut, în esenţă, că în mod eronat a reţinut pârâtul neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. e) şi art. 4 alin. (1) din OUG nr. 56/2007 raportat la art. 44 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 194/2002 şi art. 12 coroborat cu art. 7 alin. (1) din OUG nr. 56/2007 în sensul că reclamanta nu ar fi prezentat certificatul de atestare fiscală emis de către Administraţia Finanţelor Publice privind achitarea la zi a obligaţiilor către bugetul de stat şi scrisoarea prin care se atestă bonitatea societăţii reclamante.
Prin sentinţa civilă nr. 1480 din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de către această instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.
În motivarea acestei hotărâri, tribunalul a reţinut că, raportat la dispoziţiile art. 4 din OUG nr. 56/2007, atribuţia de eliberare a autorizaţiei de muncă în vederea obţinerii dreptului de şedere revine Oficiului Român pentru Imigrări, autoritate publică centrală, situaţie în care, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa soluţionării prezentului litigiu revine Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe aflate în conflict
La 15 decembrie 2010, prin sentinţa civilă nr. 588, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei sale materiale, ridicată de către această instanţă din oficiu şi la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a arătat că în speţă se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană, respectiv Serviciul pentru Imigrări Dolj aflat în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, serviciu teritorial competent să elibereze autorizaţii de muncă străinilor începând cu 1 ianuarie 2008, ca urmare a descentralizării structurilor aflate la nivel central, condiţii în care, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a decis înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
3. Regulatorul de competenţă
Verificând elementele acţiunii judiciare, Înalta Curte constată că reclamanta SC F.C.U.C. SA a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ Decizia nr. 2606891 din data de 17 august 2010 emisă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Serviciul pentru Imigrări Dolj prin care s-a respins cererea de acordare a autorizaţiei de muncă solicitate pentru cetăţeanul din Sierra Leone W.J., constatându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 3 alin. (1) lit. e) şi art. 4 alin. (1) din OUG nr. 56/2007 coroborat cu art. 44 alin. (2) lit. a) din OUG nr. 194/2002, respectiv art. 12 raportat la art. 7 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 56/2007.
După cum bine a reţinut judecătorul de la Curtea de Apel Craiova în sentinţa prezentată la pct. 2 din decizie, în cauză se contestă un act administrativ individual emis de Serviciul pentru Imigrări Dolj care este o structură funcţională judeţeană, în sensul art. 3 alin. (3) din HG nr. 639/2007 privind structura organizatorică şi atribuţiile Oficiului Român pentru Imigrări aşa încât competenţa materială se stabileşte în raport de rangul autorităţii publice emitente, după distincţiile de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia:
„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
4. Temeiul legal al soluţiei Înaltei Curţi
Pentru considerentele expuse la pct. 3 din decizie, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. se va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul SC F.C.U.C. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Serviciul de Imigrări Dolj în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1188/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1205/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
