ICCJ. Decizia nr. 1299/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1299/2011
Dosar nr. 1043/42/2010
Şedinţa publică din 3 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii N.E., P.V., B.V., E.G. şi G.H. au solicitat, în contradictoriu cu G.R., anularea HG nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzută la art. l lit. c) - h), din Legea nr. 119/2010 şi în baza dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 şi suspendarea executării acestei hotărâri.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin HG nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 119/2010, prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu. Această hotărâre de Guvern este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituţia României, cât şi prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare, întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanţii au arătat că aceasta are la bază un caz bine justificat [(în sensul art. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004)] şi este menită a preveni o pagubă iminentă [(în sensul art. 2 alin. (l) lit. ş) din Legea nr. 554/2004)].
Au susţinut că acţiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, criticile sunt pertinente, şi sunt de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea şi temeinicia actului atacat.
Reclamanţii au învederat că şi condiţia pagubei iminente este de netăgăduit, având în vedere că executarea HG nr. 737/2010 implică o reducere substanţială a pensiei, care constituie unicul mijloc de subzistenţă.
G.R. a depus la dosar întâmpinare, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţia cazului bine justificat şi a pagubei iminente, reclamanţii nemotivând sub nici un aspect cererea de suspendare a executării HG nr. 737/2010 şi cu atât mai mult nedovedind îndeplinirea celor două condiţii.
Şi intervenientul M.M.F.P.S. a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea pronunţată la data de 9 noiembrie 2010, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării HG nr. 737/2010, formulată de reclamanţii N.E., B.V., P.V., E.G. şi G.H.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (12) din Legea nr. 554/2004.
În speţă, nu este îndeplinită condiţia „cazului bine justificat" a apreciat prima instanţă, deoarece din actele dosarului nu rezultă împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului atacat, în condiţiile în care, în această etapă procesuală, nu se pot antama aspecte de fond, iar motivarea acţiunii priveşte aspecte legate de fondul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii N.E., B.V., P.V., E.G. şi G.H. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au solicitat în principal casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul că pricina s-a judecat cu lipsa de procedură a reclamanţilor B.V. şi E.G. care au fost citaţi greşit, I. în loc de E. şi B. în loc de B. şi pentru că instanţa a respins cererea de amânare a judecăţii formulată de reprezentantul reclamanţilor.
În subsidiar au solicitat modificarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea acţiunii.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
I. În ceea ce priveşte lipsa de procedură cu reclamantele B.V. şi E.G., critica este nefondată având în vedere că la data dezbaterii pricinii, 8 noiembrie 2010, acestea au fost reprezentate de P.V., în calitate de vicepreşedinte al F.N.S.J., eroarea privind numele celor două reclamante fiind îndreptată la acest termen de judecată, la cererea reprezentantului acestora.
Nici critica vizând încălcarea dreptului la apărare invocată de recurenţi nu este întemeiată.
Verificând încheierea de dezbateri rezultă că reclamanţii au fost reprezentaţi în instanţă de P.V. şi chiar dacă pricina nu a fost amânată pentru a se lua cunoştinţă de întâmpinare, având în vedere caracterul urgent al acesteia, pronunţarea hotărârii a fost amânată, instanţa dând părţilor posibilitatea să-şi complinească apărările până la data pronunţării prin formularea de concluzii scrise.
II. Pe fondul cererii de suspendare a executării HG nr. 737/2010, deşi recurenţii reclamanţi nu aduc critici pe acest aspect, instanţa, în temeiul art. 3041 C. proc. civ. Constată că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Legea nr. 554/2004 modificată şi completată stabileşte, prin dispoziţiile art. 14, condiţiile în care instanţa de contencios administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ.
Procedura suspendării actului administrativ este o excepţie de la executarea din oficiu a actului şi se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două ipoteze ale textului, şi anume: cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat presupune aprecierea cu deplină obiectivitate a aparenţei de ilegalitate a actului administrativ.
Însăşi Legea nr. 554/2004 modificată şi completată defineşte cazul bine justificat în art. 2 alin. (l) lit. t) ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Astfel, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care ţin de legalitatea actului administrativ, deoarece acestea vizează fondul cauzei şi pot fi analizate numai în cadrul soluţionării acţiunii în anularea actului.
Încălcarea principiului legalităţii în dreptul administrativ şi a principiului priorităţii dreptului comunitar sau a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pot fi analizate numai cu ocazia soluţionării fondului pricinii.
În ceea ce priveşte încălcarea unor prevederi din Legea nr. 119/2010, instanţa de recurs apreciază că motivele suspendării invocate de reclamanţi nu reprezintă împrejurări de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Elaborarea a două metodologii de recalculare a pensiilor materializată prin adoptarea a două acte administrative unilaterale cu caracter normativ, HG nr. 735/2010 şi HG nr. 737/2010 nu conduce de plano la încălcarea prevederilor Legii nr. 119/2010.
Însăşi legea vorbeşte de două modalităţi de recalculare a pensiei, în raport de specificul pensiilor, militare sau de serviciu.
HG nr. 737/2010 a recalculat pensiile de serviciu, cel puţin aparent conform Legii nr. 119/2010, în termenul şi pe baza datelor stabilite în lege.
Însuşi art. 3 din Legea nr. 119/ 2010 dispune în privinţa a două categorii de pensii, urmând ca prin metodologia de recalculare să se stabilească în concret modul de recalculare a pensiilor, ceea ce s-a şi realizat prin dispoziţiile art. 3 alin. (l) din HG nr. 737/2010.
Deciziile de care face vorbire art. 9 alin. (2) din HG nr. 737/2010 sunt rezultatul aplicării dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 119/2010.
Nu se poate aprecia că lipsa unor instrucţiuni de aplicare a HG nr. 737/2010 ar duce la crearea unei îndoieli serioase asupra legalităţii actului, câtă vreme Legea nr. 119/2010 impune numai elaborarea metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu, conform art. 3 alin. (3).
Argumentul potrivit căruia verificarea legalităţii actului administrativ normativ trebuie extinsă de la raportarea lui la cuprinsul Legii nr. 119/2010 şi în raport de dispoziţiile constituţionale este pertinent numai în cadrul analizei pe fond a actului, deoarece neconstituţionalitatea priveşte, în primul rând legea şi care se extinde, în urma acestei constatări şi la actul administrativ de rang subordonat legii.
Actul administrativ în discuţie se bucură de prezumţia de legalitate şi veridicitate, fiind emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, iar pentru suspendarea executării sale, până la pronunţarea instanţei de fond, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii menţionate mai sus.
În cazul de faţă, dacă în privinţa pagubei iminente este evident că această condiţie este îndeplinită, condiţia cazului justificat nu este îndeplinită.
Potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cazuri bine justificate reprezintă împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acrului administrativ. Astfel, aşa cum s-a arătat, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, autenticitate şi veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu.
În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.
În speţă, nu este însă îndeplinită condiţia privind „cazuri bine justificate", aşa cum este definită această sintagmă de lege, deoarece din actele dosarului, nu rezultă împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalităţii actului atacat, în condiţiile în care, în această etapă procesuală, nu se pot antama aspecte de fond, iar motivarea acţiunii priveşte aspecte legate de fondul cauzei.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a Il-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.G., P.V., B.V., G.H. şi N.E. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1281/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1351/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
