ICCJ. Decizia nr. 1376/2011. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1376/2011
Dosar nr. 9540/1/2010
Şedinţa publică din 8 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată, la data de 16 iulie 2009, reclamantul A.D. a solicitat anularea măsurii luate de S.G. – C.D. privind reîncadrarea sa într-un grad inferior gradului profesional deţinut anterior datei de 1 octombrie 1998, măsură necomunicată de către pârât.
Prin sentinţa nr. 213 din 23 septembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Această din urmă instanţă, prin sentinţa nr. 1329 din 8 noiembrie 1999, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti considerând că este vorba de un raport de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal reclamantul A.D., recurs respins, ca nefondat, de Curtea Supremă de Justiţie, secţia contencios administrativ, prin Decizia nr. 1634 din 9 mai 2000.
Prin Decizia menţionată s-a reţinut că în cauză este vorba de raporturi juridice privind executarea contractului de muncă, litigiile referitoare la acestea sunt de competenţa judecătoriei ca instanţă de drept comun, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 174 C. muncii.
Împotriva acestei decizii, la data de 19 noiembrie 2010, A.D. a formulat în condiţiile prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestaţie în anulare, solicitând anularea deciziei contestate şi admiterea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1329 din 8 noiembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, urmând a trimite cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că instanţa de recurs trebuia să soluţioneze cauza faţă de dispoziţiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ., indicând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se considere învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă şi nu cu soluţionarea recursului promovat de recurentul-reclamant A.D.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca tardiv declarată pentru următoarele considerente:
În speţă se atacă o decizie irevocabilă, care nu este susceptibilă de executare silită.
În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În cauza de faţă, hotărârea instanţei de recurs a fost pronunţată, la data de 9 mai 2000, iar contestaţia în anulare a fost introdusă în anul 2010, deci peste termenul de un an prevăzut de dispoziţiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare contestatorul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac a contestaţiei în anulare, conform art. 103 C. proc. civ., motiv pentru care contestaţia înregistrată abia la data de 19 noiembrie 2010 urmează a fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 1634 din 9 mai 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1374/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1377/2011. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
