ICCJ. Decizia nr. 1318/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1318/2011
Dosar nr. 117/2/2009
Şedinţa publică de la 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 299 din 19 ianuarie 2010, a respins excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active, a admis excepţia rămânerii fără obiect în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care s-a solicitat să se constate că a încetat mandatul acordat prin Ordinul Ministrului Cercetării şi Tehnologiei nr. 4203 din 08 iulie 2004 domnului R.V.M. şi a respins acest capăt de cerere ca rămas fără obiect; totodată, instanţa a respins ca neîntemeiat capătul de cerere formulat de reclamantul Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. din cadrul Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, Institutul Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti şi R.V.M. privind obligarea pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării la organizarea concursului pentru desemnarea directorului general şi a pârâtului Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării la numirea acestuia prin ordin, sub sancţiunea amenzii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, şi a obligat reclamanta la plata către pârâtul R.V.M. a sumei de 2.400 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamantul Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. are interes în promovarea prezentei acţiuni în contencios administrativ, deoarece este o organizaţie sindicală constituită în cadrul Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti, care, în baza statutului său şi art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, apără drepturile membrilor săi, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 28 din legea anterior enunţată, organizaţia sindicală, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), are dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor săi, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.
În plus, reclamanta a depus la dosar un mandat expres dat de cinci dintre membrii săi, care susţin această acţiune. Totodată, în speţă, există un interes legitim public, legat de realizarea competenţelor autorităţii publice pârâte, vizând gestionarea bunurilor, a modului de administrare a fondurilor publice şi a raporturilor juridice de subordonare din interiorul autorităţii publice.
Pe de altă parte, există şi un interes legitim privat, întrucât funcţionarii publici din cadrul autorităţii pârâte invocă o vătămare legată de imposibilitatea înscrierii la un eventual concurs pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de director general, în contextul în care se susţine că a încetat mandatul pârâtului R.V.M., iar pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării avea obligaţia legală de a organiza concurs pentru ocuparea postului de director general.
Reclamantul are calitate procesuală activă, în raport de prevederile art. 8 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ care precizează că persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge în mod logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.
Instanţa a invocat ca un argument suplimentar şi dispoziţiile art. 8 alin. (12), precum şi pe cele ale art. 2 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării este nefondată, în condiţiile în care aceste autorităţi publice au competenţa numirii directorului general al Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti.
Primul capăt de cerere privind constatarea faptului că a încetat mandatul acordat prin Ordinul Ministrului Cercetării şi Tehnologiei nr. 4203 din 08 iulie 2004 domnului R.V.M. a rămas fără obiect deoarece, prin Ordinul nr. 5320 din 28 septembrie 2009 emis de aceeaşi autoritate publică, s-a dispus ca, începând cu data de 30 septembrie 2009, postul aflat în discuţie să fie ocupat, cu delegare, pentru o perioadă de 6 luni, de domnul M.I.
În plus, pârâtului R.V.M. i-a fost prelungit mandatul de director pe o perioadă de un an, termen care s-ar fi împlinit la data de 10 noiembrie 2009.
Cel de-al doilea capăt de cerere este neîntemeiat, întrucât nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat de a soluţiona cererea reclamantului de organizare a concursului pentru ocuparea postului de director general al Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti, în condiţiile în care pârâtului R.V.M. i-a fost prelungit mandatul de director până la data de 10 noiembrie 2009.
În acelaşi timp, pârâta se află în procedura legală de organizare a concursului, motiv pentru care nu se poate reţine o vătămare a intereselor reclamantului, în raport de dispoziţiile art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. din cadrul Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate:
Primul capăt de cerere nu a rămas fără obiect deoarece, anterior datei de 30 septembrie 2009, funcţia de director general al Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti era exercitată de către pârâtul R.V.M. Prima instanţă trebuia să cerceteze, prin raportare la data introducerii acţiunii, existenţa unui mandat valabil până la numirea cu delegare a domnului M.I.
La dosarul cauzei a fost depus Ordinul nr. 5860 din 10 noiembrie 2008 emis de Ministrului Cercetării şi Tehnologiei prin care s-a dispus prelungirea cu un an a mandatului de director general, fără a se analiza activitatea managerială desfăşurată anterior; în plus, acest ordin are prevederi retroactive, întrucât dispune că se aplică începând cu data de 29 septembrie 2008, cu încălcarea dispoziţiilor art. 24 din H.G. nr. 1581/2004.
În concepţia recurentului, numirea unui alt director în timpul soluţionării cauzei nu exonerează instanţa de obligaţia de a examina situaţia de fapt existentă de la data introducerii acţiunii şi până la emiterea actului de numire.
În mod greşit, prima instanţă a reţinut faptul că este în derulare procedura de concurs pentru postul de director general al Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti, la dosar nefiind depusă nicio dovadă din care să rezulte acest fapt.
Pe de altă parte, instanţa de fond a eludat dispoziţiile art. 1 şi art. 8 din H.G. nr. 91/2003 privind aprobarea Metodologiei de concurs pentru ocuparea postului de director general la institutele de cercetare-dezvoltare.
Intimatul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a formulat întâmpinare în care a invocat excepţia lipsei de obiect a recursului. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, în cauză a formulat întâmpinare şi pârâta Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, care a solicitat, la rândul său, respingerea recursului.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Instanţa de control judiciar constată că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Excepţia lipsei de obiect a recursului este nefondată, întrucât acesta se referă la sentinţa nr. 299 din 19 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Criticile formulate de recurent cu privire la soluţia pronunţată de judecătorul fondului pe primul capăt de cerere sunt nefondate.
Într-adevăr, prin numirea, cu delegare pe o perioadă de 6 luni, a domnului M.I., la data de 30 septembrie 2009, în funcţia de director general al Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti capătul de cerere privind constatarea încetării mandatului pârâtului R.V.M. pe postul aflat în discuţie a rămas fără obiect (a se vedea, în acest sens, Ordinul nr. 5320 din 28 septembrie 2009 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării).
Mai mult decât atât, este de observat şi faptul că sunt nefondate criticile recurentului cu privire la Ordinul nr. 5860 din 10 noiembrie 2008 emis de Ministrului Cercetării şi Tehnologiei, întrucât instanţa de contencios administrativ nu a fost investită cu un capăt de cerere având ca obiect anularea acestui act administrativ unilateral cu caracter individual pe motive de nelegalitate.
În mod corect, prima instanţă a arătat faptul că, în speţa dedusă judecăţii, nu se poate reţine existenţa unui refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a soluţiona cererea reclamantului de organizare a concursului pentru ocuparea postului de director general al Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti.
Pe acest aspect, instanţa de control judiciar are în vedere ordinul anterior individualizat, precum şi Ordinul nr. 5293 din 23 septembrie 2010, prin care Ministrul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a dispus, începând cu data de 30 septembrie2010, prelungirea delegării în funcţia de director general şi preşedinte al consiliului de administraţie al Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti pentru o perioadă de 6 luni, până la ocuparea postului prin concurs, în condiţiile legii, a numitului M.I.
Ca atare, în condiţiile în care delegarea pe această funcţie publică de conducere nu a expirat, nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat al pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de a organiza concursul pentru ocuparea funcţiei, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar, în cauză, nu există motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia lipsei de obiect a recursului.
Respinge recursul declarat de Sindicatul I.N.F.L.P.R. R. din cadrul Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Laserelor, Plasmei şi Radiaţiei Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 299 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât R.V.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1315/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1319/2011. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
