ICCJ. Decizia nr. 1343/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1343/2011
Dosar nr. 864/39/2010
Şedinţa publică de la 7 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată sub nr. 864/39/2010 la Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.A. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 până la soluţionarea dosarului ce va avea ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010.
În motivarea acţiunii se arată că hotărârea de Guvern este nelegală întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituţia României cât şi prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, deoarece este o normă retroactivă, în condiţiile în care afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie.
Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul imposibilităţii reducerii pensiilor deja stabilite prin Decizia nr. 57 din 26 ianuarie 2006, Decizia nr. 120 din 15 februarie 2007 şi chiar dacă prin Decizia nr. 873/2010, Curtea Constituţională a respins obiecţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 113/ 2010 nu se poate deduce o altă concluzie.
Însă, art. 68 din Legea nr. 567/2004 este în vigoare, nefiind abrogat, astfel că reducerea pensiilor este lipsită de orice bază legală în dreptul intern.
Se susţine că H.G. nr. 737/2010 contravine şi dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 pentru că impune o privare de proprietate discriminatorie şi lipsită de proporţionalitate.
Prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta arată că este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat, a pagubei iminente şi a procedat la îndeplinirea procedurii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Guvernul României a formulat întâmpinare şi a invocat excepţia de litispendenţă, excepţia lipsei calităţii procesuale active, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei plângerii administrative prealabile şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului României.
Casa Judeţeană de Pensii Suceava a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 276 din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de Guvernul României, a respins cererea de intervenţie în interesul Guvernului României formulată de M.M.P.S., a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind Metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-b) din Legea nr. 119/2010, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că excepţiile sunt nefondate:
- excepţia litispendenţei a fost respinsă pentru că în dosarul nr. 778/39/2010 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava şi care are ca obiect anularea şi, în subsidiar, suspendarea H.G. nr. 737/2010, reclamanta a renunţat la judecata acelei cereri;
- excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă pentru că la dosar s-a depus Decizia nr. 99702 din 4 ianuarie 2010, din care rezultă că a beneficiat de pensie de serviciu din cele vizate de H.G. nr. 737/2010;
- excepţia lipsei de interes a fost considerată nefondată pentru că prin acţiunea în contencios administrativ părţile pot urmări, între alte drepturi şi situaţia realizării unui drept subiectiv, viitor şi previzibil prefigurat;
- excepţia lipsei procedurii prealabile s-a apreciat ca nefondată în raport de dovezile depuse privind îndeplinirea procedurii prealabile.
Pe fondul cauzei, cu privire la condiţia cazului bine justificat, instanţa de fond a constatat că reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 737/ 2010 invocând încălcarea art. 15 din Constituţie şi a art. 1 din Protocolul nr. 1, a arătat faptul că H.G. nr. 737/2010 este o normă retroactivă, critici care au creat instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, fiind îndeplinită cerinţa.
Referitor la paguba iminentă, instanţa de fond a apreciat că executarea actului este de natură a-i provoca acesteia pagube importante de ordin material prin reducerea pensiei cu mai multe procente, acest venit constituind pentru reclamantă unicul mijloc de subzistenţă.
Corelativ admiterii cererii, conform art. 55 C. proc. civ., instanţa a respins cererea de intervenţie formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Suceava, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Guvernul României.
I. Recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
În motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală şi netemeinică pentru că nu s-a dovedit îndeplinirea celor două condiţii: cazul bine justificat şi paguba iminentă, deoarece H.G. nr. 737/2010 este temeinică şi legală, fiind adoptată în baza art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, iar recalcularea pensiei nu echivalează cu suprimarea drepturilor de pensie, care este acordată în continuare doar în alt cuantum.
II. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Criticile vizează greşita soluţionare a cererii de intervenţie formulată de M.M.F.P.S. pentru că acest minister este iniţiatorul actului normativ a cărui suspendare se solicită.
Pe fondul cererii reclamantei, se arată că, în privinţa cazului bine justificat, Decizia nr. 871/2010 a Curţii Constituţionale a stabilit că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 sunt constituţionale, iar H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în executarea Legii nr. 119/2010, iar reclamanta nu aduce niciun argument cu privire la modalitatea în care metodologia de recalculare a pensiilor ar fi neconformă cu Legea nr. 119/2010.
III. În recursul Guvernului României este considerată nelegală şi netemeinică hotărârea instanţei de fond deoarece, într-o cerere de suspendare, instanţa a prezentat argumente ce vizează direct fondul cauzei, ceea ce a dus la o prejudecare a fondului, deşi reclamanta nu a putut prezenta dovezile de nelegalitate cerute de legiuitor în raport de prevederile Legii nr. 119/2010.
Nici cu privire la paguba iminentă nu au fost însuşite concluziile instanţei de fond şi s-a arătat că posibilitatea diminuării cuantumului dreptului de pensie nu poate duce la suspendarea actului normativ deoarece nu echivalează cu suprimarea dreptului la pensie.
Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat şi întâmpinare şi a arătat că pe rolul Curţii de Apel Suceava s-a aflat şi dosarul nr. 968/39/2010 prin care aceeaşi reclamantă, împreună cu alţii, a solicitat suspendarea, respectiv, anularea H.G. nr. 737/2010, iar prin Sentinţa civilă nr. 280 din 8 decembrie 2010 a aceleiaşi instanţe s-a respins cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010, ca nefondată.
S-a solicitat de către recurenţi, admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După analizarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate, dar pentru următoarele considerente:
Prin cererea adresată instanţei de fond şi care face obiectul prezentei cauze, reclamanta T.A. a solicitat suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 până la soluţionarea dosarului ce va avea ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010, cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar prin sentinţa recurată în prezenta cauză s-a dispus suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Aşa cum se arată în actele depuse la dosarul de recurs, reclamanta T.A., alături de alţi reclamanţi, a solicitat suspendarea H.G. nr. 737/2010, tot în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi în cadrul unei cereri ce a format obiectul dosarului nr. 968/39/2010 al Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 280 din 8 decembrie 2010 a fost respinsă cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010 ca neîntemeiată, soluţie ce a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 1303 din 3 martie 2011.
Prin urmare, se constată că reclamanta a formulat două cereri de suspendare a H.G. nr. 737/2010, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi invocând aceleaşi motive, chiar dacă într-un dosar este parte alături de alţi reclamanţi.
Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesiv pentru aceleaşi motive.
Aceste dispoziţii au fost nerespectate de reclamantă care a solicitat suspendarea H.G. nr. 737/2010 atât în cadrul dosarului nr. 864/ 39/2010, cât şi în cel al dosarului nr. 968/39/2010, ambele aflate pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi având ca temei dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că una din cererile de suspendare – cea care a format obiectul dosarului nr. 968/39/2010 – a fost soluţionată irevocabil, iar art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu dă posibilitatea formulării mai multor cereri de suspendare succesiv pentru aceleaşi motive, vor fi admise recursurile, va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Pentru că cererea de suspendare va fi respinsă, în raport de soluţia adoptată deja de Înalta Curte prin Decizia nr. 1303 din 3 martie 2011 (prin care irevocabil s-a respins cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010) şi de dispoziţiile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, nu mai este necesară analiza îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Corelativ modificării sentinţei şi respingerii cererii de suspendare, va fi admisă cererea de intervenţie în interesul Guvernului României formulată de Ministerul Familiei şi Protecţiei Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Guvernul României, Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva Sentinţei civile nr. 276 din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta T.A. ca neîntemeiată.
Admite cererea de intervenţie în interesul Guvernului României formulată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1339/2011. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1344/2011. Contencios → |
|---|
