ICCJ. Decizia nr. 1331/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1331/2011
Dosar nr. 671/46/2010
Şedinţa publică de la 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, D.A. a solicitat obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii (A.N.R.P.) să întocmească raportul de evaluare şi să-l înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei privind acordarea titlului de despăgubiri; şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia de acordare a titlului de despăgubiri.
În motivare s-a susţinut că dispoziţia de restituire în natură nr. 1973 din 20 octombrie 2004 şi dispoziţia nr. 670 din 20 iunie 2006 privind restituirea în natură şi propunerea de acordare a despăgubirilor pentru construcţiile demolate în suprafaţă de 78,57 mp şi pentru terenul în suprafaţă de 65,35 mp, emise de autorităţile locale, au fost înaintate A.N.R.P., fiind înregistrate sub nr. 003868 din 7 iulie 2006, iar prin adresa nr. 718526/2007, AN.R.P. i-a comunicat reclamantului că dosarul va fi soluţionat în mod aleatoriu, acesta nefiind încă selectat pentru întocmirea raportului de evaluare.
b) Întâmpinările formulate în cauză
La 20 iulie 2010, Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
S-a susţinut că dosarul reclamantului a fost analizat cu privire la legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului compus din teren în suprafaţă de 380 mp şi construcţii în suprafaţă de 114,20 mp situate în municipiul Drăgăşani, ocazie cu care s-a constatat că reclamantul, a declarat că stăpâneşte suprafaţa de 150 mp, conform procesului-verbal de punere în posesie nr. 51883/1990; ca prin dispoziţia nr. 1973/2004 s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 189,65 mp, că prin raportul nr. 12411/2006 s-a menţionat că a fost identificată o suprafaţă de 125 mp care mai poate fi restituită în natură; şi că prin dispoziţia nr. 670/2006 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul construcţii demolat în suprafaţă de 78,57 mp şi teren în suprafaţă de 65,35 mp, fără a se ţine cont de cei 150 mp pe care reclamantul îi avea deja în posesie.
Având în vedere aceste neclarităţi ale situaţiei juridice a imobilelor, a precizat pârâta, prin adresa nr. 20949/CC din 9 iunie 2010 a fost solicitată Primăriei municipiului Drăgăşani justificarea acordării de despăgubiri pentru suprafaţa de teren de 65,35 mp în condiţiile în care acesta avea deja în posesie suprafaţa de 150 mp.
La 22 iulie 2010 Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii faţa de aceasta, pe motiv că ea nu are capacitate procesuală pasivă, deoarece aceasta nu are atribuţia de a soluţiona cererea de acordare a despăgubirilor, ci doar de a asigura organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
c) Sentinţa şi considerentele primei instanţe
Prin sentinţa nr. 165/F-CONT din 28 iulie 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi a respins cererea formulată de reclamantul D.A., împotriva pârâtei Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor este fondată deoarece potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005, A.N.R.P. nu are atribuţii legate de verificarea dosarelor de restituire şi acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv. In consecinţă, A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă în acest litigiu.
Pe fond, Curtea de apel a apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 247/2005, Comisia Centrală are sarcina de a verifica legalitatea deciziilor de respingere a restituirii în natură a imobilelor.
În speţă, Comisia Centrală a observat existenţa unor inadvertenţe în legătură cu restituirea în natura a unei părţi din teren, având în vedere că, potrivit actelor depuse, reclamantul deţine o suprafaţă de 150 mp, că a fost identificată posibilitatea restituirii în natură a suprafeţei de 125 mp şi ca, în plus, a fost făcută propunerea de acordare a despăgubirilor pentru 65,35 mp, cu toate că suprafaţa totală a terenului de care a fost lipsit reclamantul a fost de 380 mp.
În aceste condiţii, decizia Comisiei Centrale de a solicita informaţii de la Primăria Municipiului Drăgăşani în legătură cu aceste inadvertenţe, este temeinică şi legală, fiind conformă cu datele din dosar şi cu textul de lege arătat mai sus.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul D.A.
a) Motivele de recurs
În motivele de recurs, s-a susţinut că prin dispoziţia de restituire nr. 1973/2004 i s-a restituit în natură o suprafaţă de 189,65 mp, iar prin dispoziţia nr. 670/2006 s-a restituit suprafaţa de 125 mp, iar pentru diferenţa de 65.35 mp teren şi pentru 78.57 mp construcţii s-a propus acordarea de despăgubiri.
A precizat recurentul că, în raport de probele cauzei, refuzul de a se întocmi raportul de evaluare şi a se emite decizia pentru despăgubiri sunt nefondate.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării s-a susţinut că situaţia de fapt a fost lămurită, însă potrivit procedurii reglementate de O.U.G. nr. 81/2007 şi deciziei nr. 2915 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarele se soluţionează în ordinea înregistrării.
c) Analiza motivelor de recurs
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acţiunea reclamantului, situaţia de fapt existentă în cauză şi legislaţia aplicabilă, reţine:
Situaţia de fapt
Prin dispoziţia nr. 1973 din 20 octombrie 2004 , Primarul Municipiului Drăgăşani a dispus restituirea suprafeţei de 189,65 mp teren situat în Drăgăşani, învecinat la N – V – domeniu public, E – C. şi M., S – C.A.
Prin dispoziţia nr. 679 din 20 iunie 2006 s-a restituit reclamantului D.A. suprafaţa de 125 mp situată în Drăgăşani, cu învecinări: N – Alee bl.T.2, V – trotuar, S şi E – domeniu public; s-a propus acordarea de despăgubiri pentru o suprafaţă de teren de 65,35 mp şi construcţii demolate în suprafaţă de 78,57 mp.
Prin Decretul de expropriere nr. 388/1979 s-a expropriat de la autoarea reclamantului suprafaţa de 380 mp teren.
Legislaţia aplicabilă:
Constituţia României art. 11 alin. (1) “Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”
Constituţia României art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Constituţia României art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile”.
Legea nr. 247/2005, Titlul VII
Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi” .
Art. 16. alin. (6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Art. 16. alin. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Din examinarea situaţiei de fapt probată în cauză rezultă că instanţa de fond şi-a însuşit întocmai punctul de vedere al autorităţii pârâte, fără a observa şi analiza actele cauzei.
În acţiune, reclamanta a arătat că prin notificare a solicitat restituirea în natură şi acordarea de despăgubiri pentru un teren în suprafaţă de 380 mp.
Prin notificare (fila 12 dosar fond) s-a solicitat această suprafaţă de 380 mp.
Primarul, la emiterea dispoziţiilor, a avut în vedere suprafaţa de 380 mp teren, dovedit cu actele depuse.
Ca urmare a restituirii în natură a suprafeţei de teren de 189,65 mp şi 125 mp, a rămas o suprafaţă de 65,35 mp – imposibil de restituit în natură, adică atât cât s-a propus prin dispoziţia Primarului.
În ceea ce priveşte construcţiile, reclamantul a apreciat că acestea au avut o suprafaţă de 114,20 mp, iar prin dispoziţie s-a propus acordarea de despăgubiri pentru o suprafaţă mai mică, de 78,57 mp., necontestată de către reclamant.
În aceste condiţii nu existau motive justificate pentru a tergiversa soluţionarea dosarului de despăgubire.
Înalta Curte arată că, analiza legislaţiei relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluţionarea dosarelor.
Referitor la lipsa unui termen de soluţionare a cererilor din legislaţia naţională aplicabilă, precizăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituţia României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispoziţiile alin. (2) din art. 20 al Constituţiei României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaţionale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
România a ratificat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanţa în faţa căreia se invocă existenţa unei neconcordanţe între legislaţia naţională şi dispoziţia Convenţiei va aplica cu prioritate prevederile convenţiei.
În baza aceluiaşi temei constituţional, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept.
În cauza de faţă, judecătorul naţional trebuia să observe că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluţionare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil şi potrivit celor explicate în precedent, să facă aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului .
În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative şi judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
În raport de data depunerii notificării şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg Înalta Curte reţine că a avut o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluţionarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii.
c) Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte ,în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat de D.A., va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va admite în parte acţiunea; va obliga pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare şi să emită decizia ce reprezintă titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Drăgăşani, şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.A. împotriva sentinţei nr. 165/F-CONT din 28 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că admite în parte acţiunea.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să întocmească raportul de evaluare şi să emită decizia ce reprezintă titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Drăgăşani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1330/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1335/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
