ICCJ. Decizia nr. 1456/2011. Contencios. Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1456/2011
Dosar nr. 7848/1/2010
Şedinţa publică din 10 martie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 3694 pronunţată în data de 17 septembrie 2010, a constat nul recursul declarat de reclamantul R.G.D. împotriva sentinţei civile nr. 63/ CC din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal.
S-a arătat, prin considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de recurs, următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 63/ CC din 15 iunie 2010, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi excepţia inadmisibilităţii cererii şi a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul R.G.D., în contradictoriu cu Preşedintele C.N.P.D.A.S. – D.D.P.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamantul R.G.D. a formulat declaraţie de recurs fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ.
A mai constat Înalta Curte că, potrivit acestor dispoziţii prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (l) lit. c) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică".
La data de 28 septembrie 2010, R.G.D. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 3694 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva deciziei nr. 3694 din data de 17 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire, la data de 28 septembrie 2010, recurentul R.G.D., prin care s-a solicitatadmiterea căii extraordinare de atac de retractare şi schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii cererii de recurs aşa cum a fost formulată.
S-a învederat, prin motivele cererii de revizuire, că sentinţa civilă nr. 63/ CC/15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată revizuentului, la data de 23 septembrie 2010, că au fost nesocotite situaţiile prevăzute de lege privind prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 266 alin. (3) C. proc. civ., că nu s-a ţinut cont de situaţia de fapt şi de materialul probatoriu din dosar, că s-a permis încălcarea art. 67 şi art. 68 C. proc. civ. şi că s-au încălcat prevederile art. 6 din C.E.D.O. Au fost invocate, ca temei legal al cererii, dispoziţiile art. 322 punctele 2 şi 5 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata D.D.P., P.C.N.P.P., a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, cu motivarea, în esenţă, că nu sunt întrunite nici unul din cazurile de revizuire invocate de revizuent, şi că prin hotărârea atacată nu s-a cercetat fondul cauzei.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri.
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă.
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză.
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere.
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate; aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs, cu menţiunea că atunci când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
9. dacă C.E.D.O. a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Rezultă, din conţinutul textului legal mai sus citat, ca pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii. Nu pot forma obiectul revizuirii, întrucât nu evocă fondul, hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a respins recursul ori, deşi a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, şi nici hotărârile instanţelor de recurs prin care s-a soluţionat doar o excepţie, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul. Cu alte cuvinte, în concret, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanţelor de recurs prin care se declină competenţa de soluţionare a acestei căi de atac, prin care se dă o soluţie urmare actelor de dispoziţie procesuală pe care le pot face părţile (în caz de renunţare la judecata recursului, la judecata acţiunii sau la dreptul dedus judecăţii, precum şi de încheiere a unei tranzacţii), prin care se respinge sau se anulează recursul în temeiul unei excepţii procesuale, prin care se constată perimarea recursului, prin care se anulează recursul ca neregulat introdus, ca netimbrat sau ca insuficient timbrat, prin care se constată nulitatea recursului, sau prin care se respinge recursul ca nefondat sau ca tardiv; de asemenea, hotărârile de casare intermediare prin care s-a admis recursul şi s-a casat cu reţinere sau eu trimitere.
În raport de cele mai sus arătate, precum şi de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac şi la faptele pe care se întemeiază, se reţine că Decizia atacată de revizuent, prin care s-a constatat nul recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 63/ CC7 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, neevocând fondul.
Pe cale de logică consecinţă, se va dispune respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire a deciziei nr. 3694 din data de 17 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formulată de R.G.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuentul R.G.D. împotriva deciziei nr. 3694 din 17 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1381/2011. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1504/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
