ICCJ. Decizia nr. 1395/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1395/2011
Dosar nr. 582/45/2009
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, anularea actului de constatare emis la data de 27 iulie 2009, prin care s-a constatat că reclamantul nu respectă regimul juridic al incompatibilităţilor, deoarece deţine funcţia publică de director la Casa de Cultură G.I., instituţie aflată în subordinea Consiliului Local al oraşului Tg. Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al oraşului Tg. Frumos, aflându-se în stare de incompatibilitate începând cu data de 20 iunie 2008 şi până în prezent.
2. Hotărârea primei instanţe
La data de 21 iunie 2010, Curtea de Apel Iaşi a pronunţat sentinţa nr. 170/2010 prin care a admis acţiunea promovată de reclamant şi a anulat actul de constatare din 27 iulie 2009 emis de Agenţia Naţională de Integritate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că pârâta a efectuat verificări şi a întocmit actul de constatare din 27 iulie 2009 în temeiul textelor de lege declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în M. Of. nr. 294/05.05.2010.
Astfel, prin decizia sus-menţionată s-a constatat neconstituţionalitatea Capitolului I - Dispoziţii generale - din Legea nr. 144/2007 ce reglementează competenţa Agenţiei Naţionale de Integritate de a efectua şi întocmi acte de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese şi a incompatibilităţilor.
3. Recursul pârâtei Agenţia Naţională de Integritate
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că instanţa a reţinut în mod eronat lipsa capacităţii de folosinţă a instituţiei, ignorând faptul că, în cauză, dispoziţiile Deciziei nr. 415/2010 a Curţii Constituţionale nu produc efecte, întrucât procedura de verificare s-a derulat anterior publicării hotărârii, iar actul de constatare a fost emis înainte de data când această decizie a devenit obligatorie.
4. Apărările formulate de reclamant
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de fond s-a pronunţat la data de 21 februarie 2010, după 45 de zile de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale dispoziţiile fiind obligatorii şi opozabile erga omnes.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de modificările legislative intervenite după pronunţarea sentinţei, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Astfel, prin Legea nr. 176/2010, instituţia reclamantă îşi menţine competenţa de evaluare a averii şi de sesizare a autorităţilor competente, în vederea realizării scopului activităţii agenţiei, de asigurare a integrităţii în exercitarea demnităţilor şi funcţiilor publice şi de prevenire a corupţiei instituţionale.
La capitolul „Dispoziţii tranzitorii şi finale” al Legii nr. 176/2010 se prevede în art. 34 că verificările aflate în curs de desfăşurare la agenţie la data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta, şi, de asemenea, că se menţin probele administrate şi actele procesuale efectuate anterior la instanţe şi organe de urmărire penală.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 va casa sentinţa, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a analiza fondul cererii de anulare a actului de constatare din 27 iulie 2009 în condiţiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 170 din 21 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1390/2011. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 1399/2011. Contencios → |
|---|
