ICCJ. Decizia nr. 1400/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1400/2011
Dosar nr. 9356/1/2010
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 806 din 30 septembrie 2010, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de R.M.R., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti sau la una dintre judecătoriile din municipiul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut următoarele:
Prin hotărârea nr. 892 din 30 septembrie 2010, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător a procurorului R.M.R.
În urma analizării atât a argumentelor aduse în sprijinul cererii, cât şi a punctelor de vedere exprimate în avizele emise deopotrivă de conducerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi respectiv de conducerile instanţelor la care se solicită numirea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis respingerea cererii. În acest sens, s-au avut în vedere împrejurarea că încărcătura de dosare pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti se situează peste media naţională, precum şi vechimea redusă a petiţionarului la parchetul unde funcţionează.
S-a mai reţinut şi faptul că posturile de judecător efectiv vacante de la Tribunalul Bucureşti au fost integral ocupate, urmare a admiterii unor cereri de transfer a unor judecători, iar la judecătorii există un singur post vacant, la Judecătoria Sectorului 5, a cărei activitate însă s-a situat sub media naţională referitor la încărcătura de cauze pe judecător.
Împotriva hotărârii nr. 806 din 30 septembrie 2010 a formulat recurs R.M.R., solicitând anularea acesteia şi obligarea pârâtului să emită o nouă hotărâre prin care să-i admită cererea de numire ca judecător şi totodată, să emită propunere în acest sens Preşedintelui României.
În esenţă, recurentul a susţinut că hotărârea are caracter arbitrar, fiind emisă cu exces de putere şi a formulat următoarele critici de nelegalitate.
Astfel, recurentul a arătat că îndeplineşte toate criteriile prevăzute de lege pentru numirea în funcţia de judecător, având 11 ani vechime în magistratură, atât ca judecător, cât şi ca procuror, la evaluările profesionale a obţinut de fiecare dată calificativul „foarte bine” şi nu a fost sancţionat disciplinar.
S-a mai învederat că la parchetul unde funcţionează nu există deficit de procurori, în timp ce la 01 noiembrie 2010 erau 6 posturi vacante la Tribunalul Bucureşti şi alte 6 la judecătoriile de sector.
Cât priveşte volumul de activitate, recurentul a precizat că încărcătura de dosare pe judecător a fost superioară volumului de cauze pe procuror, atât în 2009, cât şi în 2010, şi prin urmare, prin numirea ca judecător ar fi fost respectate şi criteriile de oportunitate.
Referitor la motivul invocat în hotărârea criticată privind vechimea redusă ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, recurentul a arătat că normele legale în vigoare nu prevăd un asemenea criteriu, iar în raport de gradul profesional dobândit şi de vechimea în magistratură, are dreptul de a funcţiona ca judecător la tribunal.
Prin întâmpinare, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, învederând că la emiterea hotărârii criticate au fost respectate prevederile legale în materie, actul fiind adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege şi nicidecum prin exces de putere.
Astfel, intimatul a precizat criteriile avute în vedere şi anume volumul de activitate de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, vechimea redusă a recurentului ca procuror la această instituţie, precum şi prestaţia în cadrul interviului susţinut în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
S-au depus la dosar situaţia posturilor la parchetele şi instanţele din Bucureşti la 01 februarie 2011 şi respectiv 01 martie 2011, referatul întocmit de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin care a fost avizată negativ cererea recurentului de numire ca judecător şi copia carnetului de muncă al acestuia.
Analizând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că se impune admiterea recursului pentru considerentele ce urmează:
Astfel, procedura de numire a judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor ca judecători este reglementată de art. 61 şi urm. din Legea nr. 303/2004, precum şi de art. 22 Cap. VI din hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, modificată şi completată, prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul, detaşarea şi delegarea judecătorilor şi procurorilor.
În privinţa procedurii prevăzute de legislaţia în materie se constată, astfel cum a recunoscut şi intimatul, că recurentul îndeplineşte, formal, condiţiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcţia de judecător, iar intimatul, pronunţând hotărârea atacată, şi-a exercitat dreptul de apreciere în limitele competenţelor stabilite de lege.
Astfel, recurentul a fost numit ca judecător stagiar la 01 noiembrie 1999, exercitând apoi, din 01 noiembrie 2002, funcţia de procuror, fiind promovat ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti la data de 15 iulie 2009.
Referitor la respectarea criteriilor prevăzute de regulamentul aprobat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, se constată că intimatul a considerat ca hotărâtor pentru soluţionarea cererii recurentului doar punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti prin care s-a avizat negativ solicitarea de numire în funcţia de judecător.
Criteriul avut în vedere, încărcătura de dosare pe procuror, a fost însă analizat fără a fi raportat la schema de personal existentă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi nici la volumul de activitate existent la judecătoriile de sector şi la Tribunalul Bucureşti, fiind apreciat doar faţă de media naţională înregistrată la nivelul parchetelor.
Astfel cum rezultă din actele depuse în recurs, la 01 martie 2011, schema de personal a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti este completă - 61 posturi de procurori - nerezultând că prin numirea recurentului ca judecător, activitatea instituţiei unde funcţionează în prezent ar fi în vreun fel afectată.
La aceeaşi dată, la Tribunalul Bucureşti existau 6 posturi de execuţie ca judecător, vacante, aspect ce justifică oportunitatea numirii reclamantului în funcţia solicitată, având în vedere şi avizele favorabile emise de instanţele din Bucureşti.
În raport de aceste elemente, se constată că soluţia adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii nu se justifică sub aspectul cerinţelor aplicabile în materie, refuzul numirii recurentului ca judecător neputând fi argumentat prin dificultăţile existente în schema de personal a parchetului unde funcţionează în prezent.
Cât priveşte împrejurarea reţinută în hotărârea atacată privind vechimea redusă în gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, se constată că recurentul îndeplineşte atât condiţia de vechime în magistratură, cât şi cea vizând activitatea profesională, anterioară, evaluată cu calificativul „foarte bine”.
Referitor la susţinerea din întâmpinare, în sensul că una din raţiunile pentru care a fost respinsă cererea recurentului a constituit-o prestaţia la interviul susţinut, fără alte precizări, acest aspect nu poate fi analizat, neregăsindu-se în motivarea hotărârii atacate şi nefiind depusă vreo dovadă.
În consecinţă, criticile aduse hotărârii adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii fiind întemeiate, Curtea va admite recursul formulat şi va dispune anularea actului atacat şi obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a recurentului în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti şi să emită propunere în acest sens Preşedintelui României.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.M.R. împotriva hotărârii nr. 806 din 30 septembrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 806 din 30 septembrie 2010.
Obligă Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a recurentului în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti şi să emită propunere în acest sens, Preşedintelui României.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1399/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1403/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
