ICCJ. Decizia nr. 1403/2011. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1403/2011
Dosar nr. 788/33/2010
Şedinţa publică de la 9 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 284 din 01 iulie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.D.H., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea din 11 martie 2010 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, respectiv de refugiat pe perioada 24 februarie 1944 - 06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti ce i se cuvin potrivit prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 01 septembrie 2009.
În motivarea sentinţei pronunţate, instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea din 11 martie 2010, emisă de Comisia pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 s-a respins cererea formulată de contestatorul C.D.H., pe motiv că petentul nu era născut la data strămutării părinţilor în altă localitate decât cea de domiciliu şi nu se încadrează în situaţiile prevăzute în art. 1 Legea nr. 189/2000.
Reclamantul s-a născut la data de 24 februarie 1944 în localitatea O., Jud. Hunedoara, localitate de refugiu a părinţilor săi, aflată în România, iar potrivit actelor de la Arhivele Naţionale, părinţii reclamantului C.E. şi C.M. s-au refugiat în anul 1940 de la R., Jud. Mureş, aflat sub ocupaţie maghiară, la O., Jud. Hunedoara.
Instanţa a reţinut că problema ce trebuie dezlegată în speţa de faţă este dacă reclamantul care s-a născut în refugiu, din părinţi refugiaţi, poate fi considerat astfel, în sensul Legii nr. 189/2000 din moment ce conform susţinerilor Casei Judeţene de Pensii Cluj, domiciliul său a fost de la data naşterii, localitatea O..
În opinia instanţei de fond, situaţia specială în care s-au aflat părinţii reclamantului trebuie aplicată şi copilului care s-a aflat şi el în aceeaşi situaţie suportând efectele negative ale refugiului.
Ca atare, şi persoanele născute în refugiu trebuie să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, astfel că, soluţia de respingere a cererii de către Casa Judeţeană de Pensii Cluj nu a fost conformă cu spiritul legii.
2. Recursul declarat de pârâtă
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ..
Recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond nu a soluţionat “problema de bază” şi anume, lipsa de competenţă a Casei de Pensii Cluj, raportat la noul domiciliu al reclamantului, declarat în judeţul Mureş.
Pe fondul cauzei, a arătat că O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, prevede expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de drepturile compensatorii, iar reclamantul nu se încadrează în prevederile ordonanţei, întrucât nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate, astfel că nu a suferit persecuţii din motive etnice.
3. Apărările intimatului-reclamant
Intimatul-reclamant C.D.H. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Cluj, în raport cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum şi cu jurisprudenţa în materie, Înalta Curtea va respinge recursul pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Argumente de fapt şi de drept relevante
Referitor la competenţa teritorială de soluţionare a cauzei
Aşa cum rezultă din practicaua sentinţei recurate, în şedinţa publică din data de 1 iulie 2010, instanţa a respins excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de pârâtă prin întâmpinare, raportându-se la prevederile art. 10 alin. (3) Legea nr. 554/2004, precum şi la actele depuse în probaţiune de către reclamant, aşa încât, susţinerea recurentului privind nesoluţionarea acestei „probleme de bază” este nefondată.
Referitor la fondul cauzei
În speţă, ceea ce contestă recurenta-pârâtă este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute în refugiul părinţilor, însă Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile recurentei-pârâte formulate în acest sens.
În mod constant, în practica Instanţei Supreme s-a reţinut că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 1 O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi reparatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, iar copiii născuţi în perioada de refugiu a părinţilor au suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia ca urmare a refugiului determinat de persecuţiile din motive etnice exercitate în localitatea de domiciliu.
Interpretarea corectă pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor art. 1 O.G. nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 558/2005.
Astfel, Curtea Constituţională a reţinut că „s tabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu şi a persoanelor beneficiare ţine de opţiunea liberă a legiuitorului, cu condiţia să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situaţii identice.(...)Toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti”.
A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea aplicării unui tratament discriminatoriu între părinţi şi copiii lor aflaţi în aceeaşi situaţie, în speţă, aceea de refugiu.
Înalta Curte aminteşte faptul că situaţia juridică a copiilor minori este identică cu aceea a părinţilor, având în vedere şi prevederile art. 100 C. fam., text potrivit căruia copilul minor locuieşte la părinţii săi.
În continuarea argumentelor care justifică acordarea drepturilor copiilor, născuţi în timpul refugiului părinţilor, se circumscriu şi prevederile art. 7 Decretul 31/1954, potrivit cu care, d repturile copilului sunt recunoscute, de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu.
Reclamantul s-a născut în perioada refugiului, aşa încât situaţia părinţilor săi, de persoane refugiate, persecutate din motive etnice, se extinde şi asupra acestuia, pentru că nu ar fi putut avea o altă situaţie decât cea a părinţilor săi care şi-au schimbat domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele arătate, atâta timp cât este necontestat faptul că s-a făcut dovada că părinţii reclamantului s-au refugiat în anul 1940, din cauza persecuţiilor din motive etnice, din localitatea de domiciliu R., Jud. Mureş, în localitatea O., Jud. Hunedoara, unde s-a născut intimatul-reclamant la data de 24 februarie 1944, rezultă că acesta se încadrează în ipoteza reglementată de art. 1 O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, având dreptul de a i se acorda drepturile reparatorii legale pe perioada cuprinsă între data naşterii şi data de 6 martie 1945, prevăzută de lege.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 284 din 01 iulie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1400/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1404/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
