ICCJ. Decizia nr. 1508/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1508/2011
Dosar nr. 11911/2/2009
Şedinţa publică de la 15 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civila nr. 585 din 2 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii M.D.M. şi C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D. şi D.A.D.N., ca prematur introdusă.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa, prima instanţa a reţinut, in esenţa, următoarele:
Prin cererea formulată la data de 18 decembrie 2009 reclamanţii M.D.M. şi C.A., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P., C.C.S.D. şi D.A.D.N., au solicitat obligarea pârâtelor la soluţionarea Dosarului nr. 45359/CC în sensul emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubiri, a emiterii titlului de plată şi a titlului de conversie, precum şi la plata unei penalităţi de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere, in baza art. 18 alin. (5) Legea nr. 554/2004, până la emiterea deciziei de despăgubire. A solicitat totodată şi obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că la data de 26 martie 2009 a fost emisă de către Primarul General al Municipiului Bucureşti, dispoziţia, în baza Legii nr. 10/2001, prin care s-a propus acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din teren in suprafaţa de 192 mp şi construcţie demolata in suprafaţă utila de 131,96 mp, situat în sector 3, Bucureşti.
Ulterior, Primăria Municipiului Bucureşti a înaintat dispoziţia împreună cu documentele care au stat la baza emiterii acesteia, Instituţiei Prefectului Municipiului Bucureşti, fiind în final transmisă la Secretariatul C.C.S.D., potrivit prevederilor art. 16 din Titlul VII Legea nr. 247/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că după adoptarea O.U.G. nr. 81/2007, atribuţia achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptăţite revine A.N.R.P., prin noua D.A.D.N..
La rândul său, pârâta A.N.R.P. a invocat prin întâmpinare excepţia prematurităţii cererii privind emiterea titlurilor de plată şi conversie, având în vedere că dosarul reclamanţilor nu a ajuns încă în faza emiterii deciziilor privind titlul de despăgubire, situaţie în care nu se poate emite titlurile de conversie sau despăgubire, întrucât emiterea unor astfel de titluri presupune existenţa unui titlu de despăgubire emis de C.C.S.D..
Luând act de excepţia prematurităţii, invocată de pârâta A.N.R.P., Curtea a analizat întregul petit al acţiunii prin prisma acestei apărări, apreciind ca raţionamentul este aplicabil în privinţa ambelor pârâte. În acest context, s-a reţinut că cererea de chemare în judecată are drept capăt principal obligarea pârâtelor la soluţionarea Dosarului nr. 45359/CC în sensul emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubiri şi în sensul emiterii titlului de plată şi a titlului de conversie. Însă, emiterea acestor titluri, a apreciat prima instanţa, este condiţionată de parcurgerea, în prealabil, a procedurii de evaluare conform art. 12 alin. (4)-(7) din art. 16 din Cap. 5 al Titlului VII Legea nr. 247/2005.
În fapt, a reţinut instanţa de fond, dosarul de despăgubire nu a parcurs încă procedura de evaluare, iar prin cererea de chemare în judecată, reclamantele nu au solicitat obligarea pârâtei la efectuarea acestei proceduri, situaţie în care capătul principal de cerere, privind obligarea pârâtelor la emiterea titlurilor, apare ca prematur formulat.
Cu cererea formulată la data de 8 februarie 2010 pe rolul Curţii de Apel reclamantele au solicitat îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului hotărârii arătând că excepţia invocată de A.N.R.P. a vizat doar capătul doi de cerere, respectiv emiterea titlurilor de plată şi de conversie, ori instanţa a procedat la respingerea ca prematur formulată şi pentru capătul de cerere privind obligarea la emiterea titlului de despăgubire.
Prin încheierea pronunţată la data de 27 aprilie 2010, instanţa de fond a respins cererea privind îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului sentinţei nr. 585 din 2 februarie 2010 ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei nr. 585 din 2 februarie 2010 şi a încheierii din data de 27 aprilie 2010, au formulat recurs reclamantele:
În motivarea recursului împotriva sentinţei civile nr. 585 din 2 februarie 2010 s-a arătat în esenţă că deşi excepţia prematurităţii a vizat numai capătul 2 de cerere respectiv emiterea titlurilor de plată şi conversie, instanţa de fond a respins întreaga acţiune ca prematură.
Consideră recurentele că nici admiterea excepţiei prematurităţii pentru capătul 2 de cerere nu se justifică, nu există text legal care să reglementeze din punct de vedere procedural existenţa unei acţiuni diferite pentru fiecare etapă: fiind chestiuni care ţin mai mult de ordinea interioară a A.N.R.P..
În motivarea recursului împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din data de 27 aprilie 2010 s-a arătat că deşi instanţa de fond a apreciat cererea neîntemeiată întrucât nu cuprinde o eroare însă a apreciat că oricum raţionamentul ar putea fi cercetat pe calea recursului.
În drept cererile de recurs sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Pârâtele-intimate A.N.R.P. şi C.C.S.D. au formulat întâmpinare la cererile de recurs şi au solicitat respingerea acesteia ca nefondată.
Analizând cererile de recurs, normele incidente în cauză , prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în parte sunt întemeiate în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 5 C. proc. civ. pentru considerentele următoare:
Prin acţiunea lor reclamantele au solicitat obligarea pârâţilor la emiterea deciziei conţinând titlu de despăgubire, titlu de plată şi a titlului de conversie, penalităţi de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea sa A.N.R.P. a invocat excepţia prematurităţii cererii reclamanţilor cu privire la emiterea titlului de plată şi conversie şi excepţia lipsei de calitate procesuală privind emiterea deciziei - titlul de despăgubire.
Intimata-pârâtă Comisia Centrală a invocat prin întâmpinarea sa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive privind emiterea titlului de plată şi conversie.
Instanţa de fond a pus în discuţia părţilor aceste excepţii precum şi excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată din oficiu la data de 2 februarie 2010.
În mod eronat instanţa fondului a soluţionat cererea reclamanţilor prin analizarea excepţiei prematurităţii în raport cu toate capetele de cerere şi fără a fi pusă în discuţia părţilor în acest sens, încălcând de la apărare şi principiul contradictorialităţii.
Din această perspectivă , instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capetele de cerere cu care a fost investită, ceea ce atrage casarea sentinţei în ceea ce priveşte cererea referitoare la emiterea deciziei - titlu de despăgubire, făcând aplicabile dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ. astfel că se vor admite recursurile, se va casa în parte sentinţa atacată şi încheierea, se va trimite spre rejudecarea capătului având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În ceea ce priveşte cererea privind emiterea titlului de plată şi a titlului de conversie, aceasta a fost soluţionată în mod corect de instanţa de fond.
Reclamantele nu sunt încă titularele unei decizii de despăgubire, aceasta va fi emisă după parcurgerea etapelor administrative prevăzute de Titlul VII Legea nr. 247/2005 şi în baza raportului de evaluare.
Abia după emiterea titlului de despăgubire individual dacă acesta este în sumă de 500.000 RON sau mai mare, există posibilităţi diferite de valorificare în funcţie de opţiunea destinatarului titlului de despăgubire, ceea ce evident nu este cunoscut la acest moment şi face ca cererea să fie prematură (art. 26 O.U.G. nr. 81/2007).
Faţă de aceste împrejurări se va menţine dispoziţia privind respingerea acţiunii ca prematură cu referire la capătul de cerere având ca obiect emiterea titlului de plată şi de conversie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de M.D.M. şi de C.A. împotriva sentinţei civile nr. 585 din 2 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, decţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a încheierii din data de 27 aprilie 2010 pronunţată de aceeaşi instanţă.
Casează hotărârea atacată în parte.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe privind capătul de cerere având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Menţine celelalte dispoziţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1507/2011. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1511/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
