ICCJ. Decizia nr. 1527/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1527/2011
Dosar nr. 5162/1/2010
Şedinţa publică de la 15 martie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 8 august 2008, C.I.T. SPRL Cluj Napoca a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Comisia de selecţie a practicienilor în insolvenţă, solicitând anularea parţială, respectiv a punctului 1 din procesul-verbal din 22 ianuarie 2008 prin care s-a decis descalificarea ofertei depusă de reclamantă, care, alături de SC R.V.A.I.S. SPRL Bucureşti, funcţionau ca lichidatori judiciari provizorii ai SC R. SA Braşov, proces-verbal prin care a fost desemnată ca practician în insolvenţă în Dosarul nr. 4395/62/2007 al Tribunalului Braşov SC E.C. SPRL Bucureşti.
La data de 9 octombrie 2008, reclamanta şi-a extins acţiunea şi faţă de SC E.C. SPRL Bucureşti, desemnată câştigătoare a licitaţiei în dosarul de insolvenţă referitor la SC R. SA Braşov, pentru ca hotărârea să-i fie opozabilă.
În cauză, la data de 15 decembrie 2008 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu SC R.V.A.I.S. SPRL Bucureşti prin care a solicitat, ca şi reclamanta, anularea pct. 1 din procesul-verbal din 22 ianuarie 2008 prin care s-a decis descalificarea ofertei sale depusă în consorţiu şi desemnarea în calitate de câştigătoare a SC E.C. SPRL Bucureşti. În subsidiar, s-a solicitat a-i fi considerată solicitarea ca o cerere de intervenţie în interesul reclamantei.
La data de 25 martie 2009, reclamanta şi-a completat acţiunea, solicitând şi anularea parţială a Ordinului nr. 1009/2007 privind procedurile de selecţie a practicienilor în insolvenţă agreate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, respectiv art. 13-16 şi 17 din anexa 1.
Cererea de intervenţie a fost admisă în principiu prin încheierea din 1 iunie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 289 din 11 iunie 2009, completată prin sentinţa civilă nr. 112 din 29 septembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile invocate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei şi lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei de selecţie a practicienilor în insolvenţă şi a admis în parte acţiunea extinsă şi completată, dispunând anularea parţială a punctului 1 al procesului verbal prin care a fost descalificată oferta depusă de reclamantă în consorţiu cu intervenienta şi declararea ca fiind câştigătoare a pârâtei SC E.C. SPRL Bucureşti.
De asemenea, instanţa a admis cererea de intervenţie în interes propriu şi a respins capătul de acţiune privind anularea parţială a Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanta C.I.T. SPRL Cluj Napoca şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat greşita respingere a cererii de anulare a Ordinului nr. 1009/2007, întrucât, pe de o parte, soluţia nu este motivată, iar pe de altă parte, nelegalitatea actului este evidentă.
În acest sens, reclamanta a precizat că unele dintre criteriile de selecţie stabilite sunt contrare principiului proporţionalităţii între scopul urmărit de administraţie şi mijloacele utilizate. Reclamanta s-a referit la criteriul colaborării cu organele fiscale, vag şi subiectiv, la strategia de reorganizare şi lichidare cu program în timp, la criteriul numărului de personal alocat lichidării şi la cel al onorariilor propuse, care sunt dezechilibrate şi disproporţionate.
S-a mai arătat de reclamantă că ordinul atacat instituie alte criterii pentru propunerea practicienilor în insolvenţă decât acelea pentru numire, contravenind astfel prevederilor Legii nr. 85/2006 şi O.U.G. nr. 86/2006.
În recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a fost criticată sentinţa în primul rând sub aspectul greşitei respingeri atât a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, cât şi a lipsei calităţii procesuale pasive.
Astfel, pârâta a învederat că, întrucât oferta descalificată a fost depusă de un consorţiu care este o entitate juridică distinctă şi nu de reclamantă, aceasta nu poate promova acţiunea, neavând calitatea de titulară a dreptului dedus judecăţii.
Tot astfel, pârâta a precizat că doar Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă în cauză, Comisia de selecţie a practicienilor în insolventă nefiind organism de sine stătător pentru a sta separat în proces.
S-a mai criticat sentinţa şi sub aspectul admiterii cererii de intervenţie în interes propriu, în condiţiile în care nici SC R.V.A.I.S. SPRL, membră a consorţiului care a depus oferta, nu are calitate procesuală activă, fiind o persoană juridică distinctă.
Referitor la soluţia de anulare parţială a procesului verbal încheiat la 22 ianuarie 2008, pârâta a invocat aplicarea greşită a legii, întrucât prin actul în litigiu a fost descalificată oferta depusă de reclamantă şi intervenientă, întrucât nu erau îndeplinite cerinţele legale privind asocierea în participaţiune şi raporturile acesteia cu terţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin decizia nr. 2759 din 26 mai 2010 pronunţata in Dosarul nr. 1223/33/2008, a admis recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea formulată de C.I.T. SPRL Cluj Napoca precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC R.V.A.I.S SPRL Bucureşti ca neîntemeiate.
Prin aceiaşi hotărâre a respins recursul declarat de C.I.T. SPRL Cluj Napoca ca nefondat.
A reţinut in motivarea hotărârii următoarele considerente:
I. Cu privire la criticile privind modul de soluţionare a celor două excepţii ridicate de pârâtă, instanţa de recurs a apreciat ca sunt nefondate întrucât reclamanta a invocat tocmai încălcarea unui drept prevăzut de lege sau a unui interes legitim prin actul administrativ atacat, care justifică vătămarea la care se referă art. 1 Legea nr. 554/2004.
Pentru aceleaşi considerente şi critica privind lipsa calităţii procesuale a intervenientei SC R.V.A.I.S. SPRL Bucureşti s-a apreciat a fi nefondată.
II. Relativ la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Înalta Curte a constatat ca a fost in mod corect soluţionată de prima instanţa.
Comisia de selecţie a practicienilor în insolventă, deşi nu are personalitate juridică şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi sub coordonarea preşedintelui agenţiei, a fost corect citată în cauză în calitate de emitent al actului administrativ atacat, ce a prestat un serviciu public,în regim de putere publică.
III. Pe fondul cauzei, Înalta Curte a reţinut ca soluţia de anulare a menţiunilor din actul administrativ atacat, privind descalificarea ofertei depuse în comun de reclamantă şi intervenientă, precum şi desemnarea altui câştigător al licitaţiei privind pe debitorul SC R. SA Braşov, este neîntemeiată, cât timp consorţiul ca atare nu se află înscris pe lista practicienilor în insolventă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Deşi cele două firme de lichidare figurează fiecare pe lista practicienilor în insolventă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a constatat instanţa de recurs, oferta a fost depusă de către un consorţiu ca entitate juridică distinctă ce nu figurează pe lista amintită pentru a se putea verifica experienţa acestuia în colaborarea cu organele fiscale în vederea asigurării unui grad cât; mai mare de acoperire a creanţelor înregistrate.
Astfel, potrivit art. 4 Ordinul nr. 1009/2007 emis în baza Legii nr. 85/2006 şi a O.U.G. nr. 86/2006, organele fiscale care au calitatea de creditori fiscali în dosarele care au ca obiect procedura insolvenţei vor propune judecătorului sindic desemnarea administratorului sau a lichidatorului numai dintre cei înscrişi pe lista practicienilor în insolventă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Această listă, a reţinut instanţa de recurs, se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţională de Administrare Fiscală, se actualizează semestrial, se publică pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi se transmite şi Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventă din România.
Atât reclamanta, cât şi intervenientă aveau posibilitatea de a participa anterior, în consorţiu, la selecţia pentru completarea listei practicienilor în insolventă în vederea depunerii ofertei de desemnare a practicianului în insolventă în dosarul privind pe SC R. SA Braşov.
Neprocedând în acest mod, a apreciat Înalta Curte, oferta depusă de consorţiu a fost corect descalificată, fiind fără relevanţă faptul că ambele firme de lichidare, fiecare separat, figurau pe lista practicienilor în insolventă agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Nu se poate susţine că prin actul contestat s-ar fi încălcat dreptul constituţional la libera asociere, cât timp colaborarea celor două societăţi nu îndeplineşte cerinţele pentru a fi considerată o asociere în participaţiune, în cadrul căreia, asociatul titular să deruleze în nume propriu, toate operaţiunile comerciale pe seama asocierii, pe care să o reprezinte în raporturile cu terţii.
În consecinţă, a reţinut instanţa de recurs, cum soluţia de anulare parţială a procesului-verbal din 22 ianuarie 2008 este neîntemeiată, se impune modificarea sentinţei in sensul respingerii ca nefondat a acestui capăt de cerere şi a cererii de intervenţie în interes propriu.
Referitor la recursul declarat de reclamantă, Înalta Curte a reţinut ca fiind fără suport legal critica privind respingerea cererii de anulare parţială a Ordinului nr. 1009/2007 emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, actul administrativ fiind elaborat în baza şi în executarea Legii nr. 85/2006 şi a O.U.G. nr. 86/2006.
Aspectele invocate de reclamantă referitoare la criteriile de desemnare a administratorului sau a lichidatorului judiciar şi de stabilire a onorariilor acestora nu demonstrează încălcarea normelor cu putere de lege în materie, dimpotrivă, ordinul reglementează doar procedurile de selecţie a practicienilor agreaţi de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de selecţie a acestora pentru numire în dosare de insolventă, strict pentru uzul organelor fiscale, în timp ce desemnarea efectivă a practicienilor în insolventă şi confirmarea acestora se realizează conform dispoziţiilor art. 11 şi 19 Legea nr. 85/2006.
Criteriile de selecţie prevăzute în ordin au fost stabilite în considerarea calităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de administrator al bugetului general consolidat şi al interesului public pe care îl presupune gestionarea acestuia, neputând fi calificate ca şi criterii discriminatorii.
În fine, a constatat instanţa de recurs, este fără suport legal susţinerea reclamantei privind încălcarea principiului proporţionalităţii între scopul urmărit de organele fiscale şi mijloacele utilizate, nefiind prezentate argumente prin care să se demonstreze că modul de colaborare al practicianului în insolvenţă cu organele fiscale ar fi lăsat la liberul arbitru al acestora.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie în anulare reclamanta.
În motivarea contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. a C. proc. civ. s-a arătat în esenţă:
- Încheierea de respingere a cererii reprezentantei contestatoarei de amânare a cauzei pentru motive medicale a fost rezultatul unei erori materiale. Se arată astfel că, pârâta-intimată din recurs a fost lipsită complet de posibilitatea exprimării poziţiei procesuale - fiind încălcat dreptul de acces la justiţie şi la o procedură contradictorie.
- În ceea ce priveşte cererea de suspendare provizorie a executării Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2759 din 26 mai 2010 se arată că punerea în executare a deciziei va determina iminent anularea licitaţiilor organizate de către societăţile în consorţiu pentru verificarea în bloc a Platformei Rulmentul, ceea ce va duce în final la diminuarea patrimoniului debitoarei.
- În completarea motivelor privind contestaţia în anulare se arată că instanţa de recurs a omis să se pronunţe cu privire la nulitatea procesului verbal din 22 ianuarie, astfel a rezolvat cauza şi a omis să soluţioneze speţa sub toate aspectele - nu s-a pronunţat asupra unei solicitări a părţilor iar exigenţa motivării este esenţială în administrarea adecvată a instanţei.
-De asemenea în aceeaşi idee s-a arătat că admiţând recursul instanţa de recurs nu a motivat raţiunile pentru care soluţia din fond ar fi nelegală şi nici de ce punctul de vedere al pârâtei este îndreptăţit, practica judiciară fiind neunitară.
Prin încheierea din data de 15 iunie 2010, s-a dispus în baza art. 3191 şi art. 403 alin. (4) C. proc. civ. admiterea cererii de suspendare şi suspendarea provizorie a executării deciziei nr. 2759 din 26 mai 2010 a Secţiei Contencios Administrativ - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - până la soluţionarea cererii de suspendare formulată în cadrul contestaţiei în anulare.
În ceea ce priveşte cererea de suspendare formulată în cadrul contestaţiei în anulare, aceasta nu a mai fost reiterată de contestatoare având în vedere că s-a dispus suspendarea provizorie prin încheierea din 15 iunie 2010 - iar Înalta Curte a trecut la analizarea motivelor contestaţiei în anulare.
Analizând contestaţia în anulare Înalta Curte reţine că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare .
Este cunoscut în jurisprudenţă că greşelile materiale se referă la un act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nici o judecată şi nu la stabilirea eronată a situaţiei de fapt, la aprecierea probelor pentru că acestea echivalează cu o greşeală de judecată.
Greşeala materială invocată de contestatoare vizează respingerea cererii privind acordarea unui termen de judecată pentru motive medicale.
Nici acest motiv nu reprezintă în sine o greşeală materială în accepţiunea art. 318 alin. (1) C. proc. civ., nu reprezintă un element esenţial care ar fi condus la pronunţarea soluţiei.
De asemenea nepronunţarea asupra unei solicitări a părţilor nu echivalează cu omisiunea de a se pronunţa asupra unui motiv de casare sau modificare. Neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susţinerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor şi cercetarea lor în bloc nu reprezintă o omisiune.
Contestatoarea însăşi arată că este vorba de o simplă susţinere privind nulitatea procesului verbal din ianuarie, considerând necesar ca instanţa să se fi pronunţat asupra fiecărui motiv de nulitate invocat.
Se observă că în ceea ce priveşte acest motiv de recurs, instanţa de recurs s-a pronunţat, analizând şi expunând argumentele pentru care a modificat sentinţa de fond.
- Nici motivul contestaţiei privind nemotivarea suficientă a instanţei de recurs nu se încadrează în exigenţele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., lipsa de claritate a considerentelor nu echivalează cu nepronunţarea unui motiv de recurs. De asemenea invocarea practicii neunitare nu este relevantă.
Având în vedere cele arătate mai sus, se va respinge contestaţia ca neîntemeiată prin motivele invocate, practic contestatoarea pune în discuţie rejudecarea din nou a aceluiaşi recurs, ceea ce nu este permis de art. 318 alin. (1) C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC R.V.A.I.S. SPRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 2759 din 26 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1526/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1535/2011. Contencios → |
|---|
