ICCJ. Decizia nr. 1536/2011. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1536/2011
Dosar nr. 9107/1/2010
Şedinţa publică de la 15 martie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respins recursul declarat de V.M. împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că prin Hotărârea nr. 684 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a aprobat lista posturilor pentru promovarea efectivă în funcţii de execuţie, la curţile de apel şi tribunale, pentru Curtea de Apel Piteşti fiind scos la concurs un sigur post la secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, iar, în urma validării rezultatelor concursului din 5 octombrie 2008, pe acest post a fost promovată T.A.E., cu o medie generală de 9,85.
Recurenta V.M. a participat la acest concurs, optând pentru secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, obţinând media generală 7,40, cu care s-a clasat pe poziţia a V-a.
Cererea recurentei privind promovarea sa efectivă la respectiva instanţă, ca urmare a valorificării ulterioare a rezultatului obţinut la concursul din 5 octombrie 2008, a fost respinsă de Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 1396 din 11 decembrie 2008, dată fiind inexistenţa unui post vacant.
Împotriva acestei hotărâri, recurenta V.M. a exercitat calea de atac a recursului, în condiţiile art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004 cu modificările şi completările ulterioare, recursul fiind respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10644/1/2008.
Totodată, recurenta a formulat o plângere prealabilă împotriva respectivei hotărâri, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă, în şedinţa Plenului C.S.M. din data de 22 ianuarie 2009
În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (7) Legea nr. 317/2004 privind hotărârile C.S.M., republicată, cu modificările ulterioare, hotărârile plenului, privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Dat fiind caracterul special al acestor prevederi legale, derogatorii de la contenciosul de drept comun şi cum hotărârea în discuţie face parte, indiscutabil, din categoria celor care privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, Plenul C.S.M. a reţinut în mod corect inadmisibilitatea respectivei plângeri prealabile, în considerarea aceloraşi prevederi legale nefiind admisibilă nici o eventuală reconsiderare a punctului de vedere exprimat sub acest aspect, cum se pretinde prin cererea de recurs, inadmisibilă fiind şi finalitatea urmărită - revocarea unei hotărâri a cărei legalitate a fost constatată ca urmare a exercitării controlului judiciar.
Aprecierea recurentei, circumscrise pretinsei neconformităţi a motivării acestui punct de vedere exprimat şi prin Hotărârea nr. 825 din 7 mai 2009, cu prevederile art. 1, 2 şi 8 Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, dată fiind în opinia sa, pretinsa neîndeplinire a condiţiei realizării interesului persoanei vătămate la repararea prejudiciului prin modalitatea de punere în executare a Deciziei nr. 1088/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la care s-ar fi făcut referire, instanţa de recurs nu a acceptat-o, în condiţiile în care inadmisibilitatea plângerii prealabile a fost reţinută şi justificată numai în raport cu prevederile legale anterior arătate, neavând ca suport o motivare în sensul indicat de aceasta.
Instanţa de recurs a reţinut că Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 339 din 8 septembrie 2005, a dispus cu privire la aprobarea organizării concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor în perioada 12-21 noiembrie 2005, tematica şi bibliografia de concurs, precum şi numărul posturilor vacante pentru a căror ocupare a fost organizat. Prin aceeaşi hotărâre s-a stabilit ca proba scrisă să se susţină pe data de 12 noiembrie, într-o zi de sâmbătă, iar cererile recurentei prin care a solicitat constatarea nelegalităţii acestei din urmă dispoziţii şi reprogramarea într-o altă zi, cu excepţia celei de sâmbătă, a probei scrise din cadrul acestui concurs, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 437 din 4 octombrie 2005.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1088/2006, a desfiinţat, în parte, aceste hotărâri, iar pe fond, a admis contestaţia petentei V.M., anulând efectele concursului numai cu privire la aceasta.
Pentru adoptarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, existenţa unei diferenţe de tratament în privinţa cetăţenilor români membri ai mişcării creştine adventiste de ziua a şaptea, pentru care ziua de sâmbătă este zi recunoscută ca zi de închinare, repaus şi sărbătoare religioasă, diferenţă nejustificată obiectiv şi rezonabil de împrejurarea că recurenta a fost singura persoană în situaţia de a solicita reprogramarea probei scrise, întrucât singularitatea are caracter întâmplător, iar concursul trebuie să asigure participarea tuturor cetăţenilor, fără nici un fel de discriminare.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile Hotărârii nr. 350 din 19 decembrie 2005, prin care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat că faptele prezentate de V.M. constituie tratament diferenţiat din perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării, recomandând doar C.S.M. organizarea examenelor cu respectarea acestui principiu în promovarea profesională, prin prisma dreptului la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie.
Întrucât actele atacate au fost puse în aplicare şi efectele lor juridice s-au consumat, prin susţinerea probei de către ceilalţi participanţi, la data programată, Înalta Curte a reţinut că se impune măsura de constatare a nelegalităţii parţiale a acestora, iar nu soluţia cerută de recurentă, aceea a anulării în totalitatea lor. S-a statuat, totodată, în considerentele deciziei, că modalitatea de punere în executare a acesteia urmează a fi stabilită de C.S.M., cu respectarea principiului nediscriminării şi a recomandărilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
În conformitate cu prevederile art. 24 Legea nr. 554/2004, invocată de recurentă, dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, nerespectarea respectivului termen atrăgând aplicarea sancţiunilor prevăzute în alin. (2) al aceluiaşi text.
Prin Decizia nr. 1088/2006 nu a fost stabilită o astfel de obligaţie în sarcina C.S.M., modalitatea de punere în executare a hotărârii, cu respectarea principiului nediscriminării şi a recomandărilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării urmând a fi stabilită de acesta.
Instanţa a reţinut că recurenta nu a declanşat procedura reglementată prin art. 25 din aceeaşi lege, prin formularea unei cereri ulterior expirării termenului în discuţie, a cărei examinare ar fi implicat, în mod evident, elucidarea tuturor aspectelor, circumscrise stabilirii întinderii şi înţelesului dispozitivului respectivei hotărâri.
În vederea respectării principiului nediscriminării şi a recomandărilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, conform statuărilor Înaltei Curţi, următoarele examene de promovare în funcţii de execuţie la instanţele superioare şi parchetele de pe lângă acestea nu au mai fost organizate într-o zi de sâmbătă, C.S.M. aducându-i la cunoştinţă recurentei, prin adresa din 2008, faptul că această măsură reprezintă modalitatea stabilită pentru executarea Deciziei nr. 1088/2006.
Susţinerile recurentei în sensul că executarea acestei hotărâri implică promovarea sa efectivă pe baza rezultatului obţinut la concursul din 5 octombrie 2008 nu au fost primite de instanţa de recurs, care a apreciat că această cerere este nejustificată.
Instanţa de control judiciar a reţinut că prin considerentele respectivei hotărâri în discuţie se lămuresc pe deplin înţelesul şi întinderea dispozitivului său, iar modalitatea de executare a acesteia, lăsată la aprecierea C.S.M., nu implică în nici un caz promovarea doamnei judecător la instanţa superioară fără participarea efectivă la concursul din anul 2005 sau prin valorificarea ulterioară a rezultatelor obţinute la un alt concurs.
Prin urmare, s-a reţinut că singura modalitate de înlăturare a diferenţei de tratament reţinută prin Decizia nr. 1088/2006 (pronunţată ulterior finalizării procedurilor de concurs şi validării rezultatelor acestuia) şi de respectare a recomandărilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, era aceea a stabilirii datei de susţinere a probei scrise pentru examenele următoare într-o altă zi decât cea de sâmbătă, cum în mod corect a dispus C.S.M..
Pe baza rezultatelor obţinute la concursul din 5 octombrie 2008 (media 7,40), recurenta a obţinut doar vocaţia pentru promovarea efectivă, în condiţiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin Hotărârea nr. 659 din 3 iulie 2008, iar modalitatea de promovare pe care urmăreşte să o obţină recurenta este de natură a prejudicia interesele şi vocaţia similară dobândită de ceilalţi candidaţi care au obţinut rezultate mai bune la acelaşi concurs.
Din această perspectivă, se impune precizarea că o primă cerere a recurentei de valorificare a rezultatului obţinut, formulată la 3 noiembrie 2008, a fost respinsă prin Hotărârea nr. 1396/2008 a Plenului C.S.M., dată fiind neîndeplinirea condiţiei existenţei unor posturi vacante la instanţa pentru care optase la înscriere, legalitatea respectivei hotărâri fiind confirmată prin Decizia nr. 2019 din 3 aprilie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 10644/1/2008.
Ulterior, la data de 26 februarie 2009, pe postul vacant existent la Curtea de Apel Piteşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii reclamantei înregistrată la 25 februarie 2009, a fost promovată numita C.A.M., judecător la Tribunalul Argeş, care a obţinut media 9,55 la acelaşi concurs, clasându-se pe poziţia a 2-a.
La aceeaşi dată, Plenul C.S.M. a propus Preşedintelui României eliberarea din funcţie, prin pensionare, a judecătorului care a ocupat funcţia de preşedinte al Secţiei Civile şi pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, începând cu data de 1 mai 2009, solicitându-se totodată, prin direcţia de resort, relaţiile necesare privind secţia căreia îi va reveni postul respectiv după vacantare.
Pentru acest post au formulat cereri de promovare, prin valorificarea rezultatelor obţinute la concursul în discuţie, numele Mitru Augustina Carmina, care a obţinut media finală 9,30, clasându-se pe poziţia a 3-a şi V.M., clasată pe poziţia a 5-a, cu media 7,40. Rezultă cu evidenţă, în acest context, că recurenta nu putea obţine promovarea pe acel post nici chiar prin aplicarea unor dispoziţii ce-i sunt favorabile din Regulamentul în vigoare la data desfăşurării concursului anterior (2005), respectiv fără a se ţine cont de opţiunea exprimată la data înscrierii, iar susţinerile acesteia circumscrise existenţei altor posturi la aceeaşi instanţă nu prezintă nicio relevanţă în soluţionarea recursului, nefiind făcute dovada că vacantarea acestora ar fi survenit anterior adoptării hotărârii contestate.
Împrejurarea că recurenta îndeplineşte celelalte condiţii necesare promovării, din perspectiva normelor legale interne şi comunitare, nu este de natură să impună o altă soluţie în cauză, vocaţia pe care acestea i-au conferit-o neputând fi concretizată în absenţa unui număr suficient de posturi vacantate ulterior susţinerii şi promovării examenului din 5 octombrie 2008, astfel încât să nu fie afectate drepturile candidaţilor mai bine clasaţi.
Instanţa de recurs a apreciat ca fiind nejustificate şi criticile recurentei circumscrise lipsei de precizie şi previzibilitate a Regulamentului privind promovarea în funcţii a judecătorilor şi procurorilor, neconformităţii prevederii regulamentare potrivit căreia judecătorul poate valorifica examenul doar la secţia pentru care a optat în raport cu prevederile art. 41 alin. (3) Legea nr. 304/2004 şi, respectiv, situaţiei discriminatorii în care s-ar afla acesta în raport cu judecătorii care au optat pentru promovarea pe loc.
Astfel, cerinţa de precizie a legii, definită în jurisprudenţa CEDO începând cu cauza Sunday contra Regatul Unit, impune ca legea să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a-i permite cetăţeanului să-şi adapteze conduita şi să poată să prevadă, cu un grad de conexitate rezonabil, ţinând seama de circumstanţele cauzei, consecinţele ce pot decurge dintr-un act determinat pe care îl comite.
Curtea Europeană a statuat astfel că o lege este suficient de clară dacă permite petiţionarului să-şi adapteze conduita într-o măsură rezonabilă, fie şi cerând, la nevoie, sfatul superiorului său ori obţinând o precizare a legii cu ajutorul unei decizii judiciare (cauza Rekvenyi contra Ungariei), sau înconjurându-se de consilieri luminaţi” (cauza Open Door şi Dublin Well Woman contra Irlandei).
S-a statuat de asemenea, că neclaritatea unei legi poate fi compensată printr-o practică judiciară constantă, care să permită înlăturarea arbitrariului în exercitarea puterii discreţionare a autorităţii statului.
În sensul acestor statuări, nu se poate reţine că modificările aduse Regulamentului în discuţie prin care nu s-a urmărit altceva decât îmbunătăţirea performanţelor profesionale ale judecătorilor şi procurorilor, creşterea eficienţei activităţii instanţelor şi parchetelor, a încrederii publice în sistemul judiciar, consolidarea şi sporirea calităţii acestui sistem - nu ar permite unui judecător cu experienţă şi cu vocaţia de a promova la o curte de apel să-şi adapteze, într-o măsură rezonabilă, conduita şi să prevadă consecinţele opţiunii exprimate la înscriere, respectiv, a participării sale la concurs, în condiţiile astfel stabilite.
Pe de altă parte, Înalta Curte a statuat în mod constant, anterior desfăşurării concursului în discuţie, că aceleaşi condiţii care au fost stabilite pentru înscrierea la concursul de promovare în funcţii de execuţie trebuie să fie respectate şi în procedura ulterioară concursului, fiind posibilă promovarea judecătorului, prin valorificarea rezultatelor obţinute, numai la secţia pentru care acesta a formulat opţiunea unică la înscriere.
Totodată, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a statuat că principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, în cauză prevederile regulamentare criticate instituind reguli diferite pentru persoane aflate în situaţii diferite (promovarea efectivă şi pe loc), fără a contraveni în vreun mod prevederilor art. 41 alin. (3) Legea nr. 304/2004, republicată, care au în vedere o situaţie excepţională – aceea a imposibilităţii constituirii unui complet de judecători în cadrul unei secţii.
Concluzionând, instanţa de control judiciar a constatat că întreaga construcţie juridică pe care recurenta a încercat să o realizeze prin cererea de recurs nu are nici un suport legal, fiind şi inexplicabilă în raport cu calificarea sa polivalentă, evidenţiată ca atare în justificarea pretenţiilor formulate.
În consecinţă, reţinând că prin adoptarea hotărârii atacate nu a fost încălcată nicio prevedere legală sau regulamentară ce vizează cariera şi drepturile judecătorilor, ca de altfel nici normele de drept europene invocate de recurentă, Înalta Curte a respins recursul formulat ca nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire reclamanta, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.- invocând drept înscris nou adresa din 29 octombrie 2010 a C.S.M. comunicată la data de 2 noiembrie 2010.
Prin această adresă s-a stabilit de C.S.M. că la „stabilirea componenţei secţiilor şi completelor specializate” se aplică cu prioritate criteriul volumului de activitate, iar noţiunea de „specializare” a judecătorului, în ceea ce priveşte repartizarea unui judecător de la o secţie la alta are drept criteriu principal solicitarea expresă a unui judecător sau acordul celui în cauză.
Revizuenta apreciază că adresa din 29 octombrie 2010 îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru ca cererea de revizuire să fie apreciată ca admisibilă şi fondată.
Se arată că la data pronunţării deciziei atacate nr. 4085 din 6 octombrie 2009 nu a avut în vedere înscrisul invocat, care deşi poartă o dată ulterioară pronunţării sentinţei se referă la situaţii de fapt existente la data pronunţării acelei hotărâri. Aceasta deoarece s-a schimbat principalul criteriu pentru a activa la o anumită secţie a Curţii de Apel. Acela nu mai este specializarea judecătorului, ci volumul de activitate al instanţei.
Revizuenta arată că adresa invocată are caracterul de înscris determinant, act care dacă ar fi fost cunoscut de instanţa de recurs cu ocazia soluţionării recursului, soluţia ar fi fost diferită în sensul că s-ar fi admis recursul său formulat împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009 şi pe fond s-ar fi admis cererea sa de promovare efectivă la Curtea de Apel Piteşti.
În susţinerea cererii de revizuire se depune la dosar copia adresei din 29 octombrie 2010 apreciată de revizuentă ca înscris nou în sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ..
La dosar intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ..
La dosar revizuenta a depus concluzii scrise şi acte.
Analizând cererea de revizuire formulată, în raport de adresa din 29 octombrie 2010 a C.S.M., invocată ca înscris nou de recurentă, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru ca adresa din 29 octombrie 2010 a C.S.M. să poată fi apreciată ca „înscris doveditor” de natură a infirma legalitatea şi temeinicia deciziei civile nr. 4085 din 6 octombrie 2009.
Prin decizia civilă nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentă împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009, prin care se respinsese cererea de valorificare a concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 5 octombrie 2008, respectiv promovarea revizuentei într-o funcţie de execuţie la Curtea de Apel Piteşti.
Prin adresa din 29 octombrie 2010 invocată ca înscris nou se atestă de C.S.M. că la stabilirea componenţei secţiilor şi completelor specializate se aplică cu prioritate criteriul volumului de activitate, iar noţiunea de specializare a judecătorului, în ceea ce priveşte repartizarea unui judecător de la o secţie la alta, are drept criteriu principal solicitarea expresă a unui judecător şi, în lipsa unor astfel de solicitări acordul celui în cauză.
Curtea apreciază că adresa din 29 octombrie 2010 nu reprezintă înscris doveditor, hotărâtor de natură a schimba soluţia de respingere a recursului deoarece nu modifică situaţia de fapt existentă cu ocazia soluţionării cererii de valorificare a rezultatului concursului de promovare în funcţii de execuţie din data de 5 octombrie 2008.
Aceasta deoarece nu priveşte o situaţie de fapt existentă la data de 7 mai 2009 şi nu este hotărâtor în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de valorificare a concursului de promovare a revizuentei într-o funcţie de execuţie la Curtea de Apel Piteşti.
Adresa nr. 3014/1154 din 29 octombrie 2010 este ulterioară hotărârii Plenului C.S.M. nr. 825 din 7 mai 2009 şi a fost emisă ca urmare a unei situaţii obiective noi, de necontestat existentă la nivelul tribunalelor şi al curţilor de apel şi anume creşterea foarte mare a numărului de dosare pe rolul anumitor secţii specializate - contencios administrativ şi fiscal sau de dreptul muncii, fapt care a determinat luarea de măsuri pentru asigurarea numărului de judecători necesar pentru funcţionarea acestor secţii. Pe cale de consecinţă s-a impus criteriul volumului de activitate. Această adresă nu are legătură cu situaţia privind valorificarea rezultatului concursului de promovare din 5 octombrie 2008.
Această adresă nu are caracter determinant în ceea ce priveşte soluţia a cărei revizuire se solicită. Aceasta deoarece cererea revizuentei de valorificare care a obţinut media generală 7,40 şi s-a clasat pe poziţia a V-a a fost respinsă corect cu respectarea dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare deoarece la secţia pentru care a optat revizuenta nu mai erau posturi vacante deoarece acestea au fost ocupate legal de candidaţii mai bine plasaţi - poziţiile 2 şi 3 ale căror cereri de valorificare au fost admise cu prioritate.
Ori, în lipsa posturilor vacante cererea sa de valorificare nu putea fi admisă, iar adresa din 29 octombrie 2010 nu modifică situaţia de fapt existentă la nivelul Curţii de Apel Piteşti, neputându-se reţine caracterul determinant în ceea ce priveşte hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Faţă de cele expuse mai sus,Curtea pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de V.M. împotriva deciziei nr. 4085 din 6 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1535/2011. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1538/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
