ICCJ. Decizia nr. 1538/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1538/2011
Dosar nr. 638/32/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii G.I., L.M., M.L. şi T.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării (aplicării) H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii se arată că pârâtul a emis actul normativ a cărui suspendare se solicită şi prin care pensiile reclamanţilor au fost diminuate cu peste 60%, deşi, prin elaborarea lui s-au încălcat grav prevederi constituţionale precum şi prevederi ale unor legi organice.
Apreciază reclamanţii că prin suspendarea aplicării acestei hotărâri s-ar evita prejudiciul suportat de aceştia, în eventualitatea în care instanţa de fond va dispune anularea acestui act normativ, mai ales că procesul s-ar putea soluţiona într-o perioadă lungă de timp, iar necesităţile reclamanţilor, ca pensionari, ar fi afectate o perioadă mare de timp.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 149 din 19 noiembrie 2010, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţi, reţinând că cererea de suspendare este în primul rând inadmisibilă, întrucât hotărârea a cărei suspendare se solicită este un act administrativ normativ împotriva căruia nu poate fi admisă suspendarea.
În al doilea rând, reţine instanţa de fond, în cauză lipseşte condiţia pagubei iminente, una din condiţiile cumulative ce permit suspendarea. Astfel, faptul că reclamanţii susţin că li se va diminua cuantumul pensiilor cu 60% nu înseamnă că această diminuare atrage o pagubă iminentă gravă şi greu de reparat.
S-a reţinut că nici condiţia cazului bine justificat nu este dovedită în speţă, din moment ce H.G. nr. 737/2010 este dată în aplicarea Legii nr. 119/2010, lege declarată constituţională în cadrul controlului de constituţionalitate a priori, iar în fapt reclamanţii doresc ca această lege să nu fie aplicată prin suspendarea hotărârii care o pune în aplicare efectiv, prin normele de recalculare, micşorarea cuantumului pensiilor fiind tranşată deja prin intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs reclamanţii G.I., L.M., M.L. şi T.G..
Recurenţii au susţinut următoarele critici:
1) Instanţa de fond, prin refuzul de a acorda recurentului un nou termen de judecată, i-a îngrădit dreptul de acces liber la justiţie drept prevăzut de art. 21 din Constituţia României.
2) Soluţionarea pe fond a cereri s-a realizat fără ca procedura de citare cu Guvernul României să fi fost îndeplinită, instanţa apreciind că prin depunerea întâmpinării a fost realizată corespunzător şi procedura de citare.
3) Instanţa de fond a interpretat greşit motivele legale incidente în cauză.
Astfel, instanţa a reţinut că din conţinutul art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 ar rezulta clar că suspendarea executării este inadmisibilă, deoarece ar fi admisă numai în cazul actelor administrative unilaterale, interpretare total greşită, dacă se au în vedere dispoziţiile art. 2 lit. c) din lege care definesc actul administrativ ca fiind acel act unilateral cu caracter individual sau normativ.
Recurenţii au susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile legii şi atunci când a reţinut că lipseşte cel puţin una din condiţiile cumulative ce permit suspendarea, respectiv condiţia pagubei iminente, care ar trebui să se reflecte într-o deteriorare serioasă a condiţiilor de trai, or, reducerea cu 60% a pensiei şi stabilirea unei pensii sub cea de care ar fi putut beneficia dacă nu ar fi existat pensiile speciale, le deteriorează grav şi serios condiţiile de trai.
Instanţa de fond a apreciat incorect şi faptul că, în cauză, nu ar fi îndeplinită nici condiţia cazului bine justificat, întrucât H.G. nr. 737/2010 este dată în aplicarea Legii nr. 119/2010 care a fost declarată constituţională. Instanţa de fond, în analiza cazului bine justificat nu a avut însă în vedere că, această hotărâre excede prevederilor din Legea nr. 119/2010, că la stabilirea şi recalcularea pensiilor se ia în considerare vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare fără a se ţine seama de vârsta de pensionare mai mică, prevăzută de legile speciale ceea ce reprezintă o diminuare a pensiilor cuvenite din sistemul public de pensii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, motivele de recurs şi dispoziţiile legale aplicabile în speţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la primul motiv de recurs ce vizează refuzul acestei instanţe de fond de a le acorda reclamanţilor un nou termen de judecată, urmează să se constate că, în cauză, nu este vorba de încălcarea dispoziţiilor art. 105 C. proc. civ. şi nici a dreptului la apărare prevăzut de art. 156 C. proc. civ., care a fost respectat.
Într-adevăr, potrivit art. 156 C. proc. civ. instanţa de judecată poate da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, dar nu este obligată să facă acest lucru.
Cu privire la cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, este de menţionat că această hotărâre stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 119/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câştigate, doar cuantumul pensiei se stabileşte în condiţii identice cu ale celorlalţi participanţi ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea şi adoptarea H.G. nr. 737/2010.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat se poate reţine că cele două categorii de personal magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt în situaţii diferite şi de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenţii urmăresc menţinerea cuantumului pensiilor de serviciu, susţinându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiaşi legi.
Nu se poate reţine o încălcare a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecţie a acestui text intră doar drepturile şi libertăţile recunoscute de convenţie, nu orice drept garantat de legislaţie internă.
Desigur nu se poate reţine nici producerea unei perturbări grave a funcţionării unei autorităţi prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecinţă suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în speţă, cazul bine justificat nu este o condiţie îndeplinită faţă de cele mai sus invocate.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuşi un motiv suficient pentru a se admite acţiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.I., L.M., M.L. şi T.G. împotriva sentinţei civile nr. 149 din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1536/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1539/2011. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
