ICCJ. Decizia nr. 1539/2011. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1539/2011
Dosar nr. 572/45/2010
Şedinţa publică de la 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii A.M., A.D., A.C., A.A., A.J., B.L., B.E., L.B., B.N., B.P., B.Z., E.B., B.S., C.M., M.C., C.M.A., C.V., C.A., A.C., D.G., E.M., F.C., G.V., G.A., H.R., H.M., I.H., L.D., L.I., L.E., M.L., M.E., M.C., N.G.D., N.C.G., P.I., P.E., R.G., R.M.V., R.M., S.I.E., S.D., S.M., S.I., T.S., T.J., W.J., A.E., E.A., C.O., H.M., L.M., P.I., S.D., B.E., D.R., D.I. au chemat în judecată Guvernul României şi Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună suspendarea executării H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii prevăzute la art. l lit. c) Legea nr. 119/2010, invocând faptul că, în cazul în care acest act administrativ cu caracter normativ va fi pus în executare, vor fi ”deposedate de pensie de serviciu”, iar calcularea unei alte pensii se va face ”în baza unor temeiuri arbitrare”, prin ”diminuări majore a cuantumului pensiei de serviciu, diminuare nelegală şi abuzivă”.
Prin precizările depuse la termenul din 20 septembrie 2010, petenţii arată că ”faţă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi nu s-a formulat plângere prealabilă, aceasta neavând calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, astfel că renunţăm la judecata faţă de susnumita”, că se cere ”suspendarea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) Legea nr. 119/2010(...) în temeiul art. 14 Legea nr. 554/2004”, solicitându-se totodată să se constate că ”excepţiile formulate de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi sunt rămase fără obiect”, că ”excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului” nu mai are obiect şi că ”H.G. nr. 737/2010 încalcă dispoziţiile art. 68 alin. (1)-(3) Legea nr. 567/2004” ale cărei prevederi sunt ”în vigoare şi neabrogate”, susţinându-se că ”prin aplicarea metodologiei stabilite se anulează pensia de serviciu, având loc o reducere de cca. 300% a pensiei încasată până în prezent”, şi concluzionându-se că ”prin reducerea ilegală şi neconstituţională a unui drept patrimonial deja câştigat şi prevăzut în continuare de o lege aflată în vigoare, s-ar crea reclamanţilor o pagubă iminentă”.
Guvernul României, prin întâmpinare, a invocat excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbralului, excepţia lipsei calităţii procesuale active a petenţilor, deoarece nu fac dovada drepturilor existente şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea cererii de suspendare; pe fond solicitându-se respingerea cererii de suspendare a efectelor H.G. nr. 737/2010, pe motiv că nu sunt întrunite condiţiile cerute de art. 14 Legea nr. 554/2004.
Casa Judeţeană de Pensii Iaşi prin întâmpinare, a invocat excepţia prematurităţii acţiunii ce i s-a intentat, motivat de necontestarea în sine a nici unei decizii de recalculare a pensiilor, precum şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, solicitând respingerea cererii.
În cauză, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a formulat, la data de 13 septembrie 2010, o cerere de intervenţie în interesul Guvernului României, solicitând respingerea cererii; invocându-se faptul că: ”Curtea Constituţională a stabilit că o absolutizare a drepturilor unei anumite categorii socio-profesionale trebuie privită şi în contextul principiului egalităţii şi anume intangibilitatea sau creşterea beneficiilor acordate unui grup înseamnă în mod automat agravarea stării materiale a unui alt grup de persoane”.
Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 221/CA din 4 octombrie 2010, a respins excepţia nulităţii acţiunii pentru lipsa timbrajului, excepţia lipsei calităţii procesuale active a petenţilor şi excepţia lipsei de interes a acestora, excepţie invocată de Guvernul României şi de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Totodată, a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 formulată de reclamanţi şi a luat act de renunţarea acestora la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în cauză, cel puţin una din cele două condiţii cerute a fi îndeplinite în mod cumulativ, pentru a se face aplicarea instituţiei „suspendării executării actului” reglementată de art. 14 Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită şi anume aceea a „cazului bine justificat”.
S-a mai reţinut de către instanţa de fond că, în procedura aleasă de petenţi, nu se poate verifica nici dacă art. 68 alin. (1)-(3) Legea nr. 567 din 2004 mai produce sau nu efecte juridice, în raport cu prevederile Legii nr. 119/2010, şi nici care ar fi consecinţele neabrogării acestui act normativ în ceea ce priveşte dreptul la pensie de serviciu, întrucât acest control ar presupune o verificare de fond a întregului ansamblu normativ ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat.
Constatând neîndeplinită condiţia „cazului bine justificat” instanţa de fond a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu Guvernul României şi intervenientul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, apreciind că în acest context este de prisos a se mai cerceta excepţiile invocate de către intimat şi de către intervenient.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut că H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 încalcă în mod flagrant dispoziţiile legii şi prevede în mod clar o anulare efectivă a pensiei de serviciu, deşi Legea nr. 567/2004 prevede dreptul la pensie de serviciu iar Legea nr. 119/2010 nu prevede pierderea dreptului la pensie de serviciu, ci doar că aceasta devine pensie în înţelesul Legii nr. 19/2000.
Atâta timp cât dispoziţiile H.G. nr. 737 din 24 iulie 2010 derogă de la cele două legi sus menţionate şi prin aplicarea metodologiei stabilite se anulează pensia de serviciu, având loc o reducere a cuantumului pensiilor cu aproximativ 75% faţă de pensiile încasate în prezent, recurenţii susţin că are loc o pierdere permanentă a unei părţi enorme din pensia de serviciu, reclamanţii justificându-şi dreptul încălcat, interesul în promovarea cererii, cât şi „cazul bine justificat”.
S-a mai susţinut de către recurenţi şi faptul că scăderea pensiilor trebuie examinată şi prin raportare la principiile fundamentale prevăzute în art. 1 Protocolul 1 la Convenţia CEDO.
De asemenea, s-a susţinut că având în vedere că actualele pensii au fost legal stabilite şi calculate în baza legii speciale, recalcularea lor, fără temei şi fără drept, duce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituţia României.
Analizând actele şi lucrările dosarului, motivele de recurs şi dispoziţiile legale aplicabile în speţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Cu privire la cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, este de menţionat că această hotărâre stabileşte metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor.
Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 119/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câştigate, doar cuantumul pensiei se stabileşte în condiţii identice cu ale celorlalţi participanţi ai sistemului public.
Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea şi adoptarea H.G. nr. 737/2010.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat se poate reţine că cele două categorii de personal magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate sunt în situaţii diferite şi de aceea se impune un tratament juridic diferit.
Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenţii urmăresc menţinerea cuantumului pensiilor de serviciu, susţinându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiaşi legi.
Nu se poate reţine o încălcare a art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecţie a acestui text intră doar drepturile şi libertăţile recunoscute de convenţie, nu orice drept garantat de legislaţie internă.
Desigur nu se poate reţine nici producerea unei perturbări grave a funcţionării unei autorităţi prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecinţă suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.
Prin urmare, în speţă, cazul bine justificat nu este o condiţie îndeplinită faţă de cele mai sus invocate.
În ceea ce priveşte paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuşi un motiv suficient pentru a se admite acţiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.
Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speţă nu sunt întrunite condiţiile expres prevăzute de art. 14 şi 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.M., A.D., A.C., A.A., A.J., B.L., B.E., L.B., B.N., B.P., B.Z., E.B., B.S., C.M., M.C., C.M.A., C.V., C.A., A.C., D.G., E.M., F.C., G.V., G.A., H.R., H.M., I.H., L.D., L.I., L.E., M.L., M.E., M.C., N.G.D., N.C.G., P.I., P.E., R.G., R.M.V., R.M., S.I.E., S.D., S.M., S.I., T.S., T.J., W.J., A.E., E.A., C.O., H.M., L.M., P.I., S.D., B.E., D.R., D.I. împotriva sentinţei nr. 221/CA din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1538/2011. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1540/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
