ICCJ. Decizia nr. 1652/2011. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1652/2011
Dosar nr. 927/42/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.E.C.I. SA Dâmboviţa a chemat în judecată M.C.S.I., solicitând obligarea pârâtului la emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1797 m.p. situat în Bucureşti, str. Orhideelor.
În motivarea cererii se arată că în anul 2001 a formulat o cerere pentru eliberarea acestui certificat, iar ulterior a revenit în anul 2009, depunând şi un raport de evaluare a terenului.
În adresa nr. 1863 din 11 iunie 2009 reclamanta susţine că a depus documentaţia necesară, inclusiv avizele favorabile emise de Primăria municipiului Bucureşti, dar pentru că pârâtul a răspuns că nu se regăseşte în adresă documentaţia, reclamanta a depus o nouă cerere la 5 august 3009, dar la care nu a mai primit nici un răspuns.
Pe fondul cererii, se arată că reclamanta s-a constituit ca societate comercială prin HG nr. 45/1991 cu o altă denumire dar a fost schimbată în 1993.
Terenul în suprafaţă de 1797 m.p. făcea parte din activul societăţii şi a fost folosită de societate dar nu s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate care este un înscris ce recunoaşte transferul dreptului de proprietate oferit în baza legii.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin Sentinţa nr. 25 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei şi a fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantei titlul de proprietate pentru terenul identificat conform expertizei, teren situat în Bucureşti, Şoseaua Orhideelor.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că potrivit anexei 1 la HG nr. 45/1991, reclamanta trebuia să aibă în patrimoniu şi un teren de 1747 m.p. situat în Bucureşti, Şoseaua Orhideelor, compus din 425 m.p. suprafaţă sub construcţie, 18 m.p. teren suprafaţă aferentă reţelelor, 1091 m.p. teren aferentă căilor de transport şi 253 m.p. suprafaţă încă liberă.
Deşi reclamanta a depus documentaţia completă, inclusiv avizele de la Primăria municipiului Bucureşti, cererea de eliberare a certificatului de atestare nu a fost soluţionată deşi terenul este folosit de reclamantă.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.C.S.I.
Se critică soluţia instanţei de fond deoarece:
- reclamanta este o societate pe acţiuni şi nu este o societate cu capital de stat pentru a fi aplicabile prevederile HG nr. 834/1991;
- imobilul respectiv nu este folosit de reclamantă ci este părăsit şi nu se poate considera că terenul este necesar desfăşurării activităţii, mai ales că potrivit Criteriilor nr. 2662/2002 terenurile pentru care se emite certificat de atestare a dreptului de proprietate sunt cele necesare obiectului de activitate prevăzut în statutul aprobat prin actul de înfiinţare.
Chiar în hotărâre există inadvertenţe pentru că reclamanta cere suprafaţa de 1747 m.p., instanţa consideră că ar trebui să se regăsească în patrimoniu 1747 m.p. şi obligă să emită certificatul pentru 1837 m.p.
- pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate trebuia să fie constituită o comisie la nivelul societăţii pentru a se clarifica situaţia juridică a imobilului, dar nu s-a făcut acest lucru;
- în mod greşit se reţine că au fost depuse la dosar actele necesare emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
La dosar s-a depus un titlu doar pentru suprafaţa de 1295 m.p., rezultând o diferenţă de 502 m.p. pentru care nu a prezentat titlu.
- nu s-a depus la dosar procesul-verbal de recepţie prin care să fie recepţionată întreaga documentaţie pentru că la dosar s-a depus un proces-verbal al Oficiului de cadastru din 1993, care nu este semnat de delegatul Compartimentului pentru urbanism şi amenajarea teritoriului, de delegatul societăţii şi nici de delegatul executantului şi se referă la un imobil situat în str. Orhideelor;
- întreaga documentaţie trebuie să fie avizată de reprezentantul Compartimentului pentru urbanism şi amenajarea teritoriului a municipiului Bucureşti şi de Oficiul de cadastru, potrivit art. 15 din Criteriile nr. 2662/2002, or, actele depuse la dosar, în mare majoritate nu poartă nicio semnătură şi ştampilă;
- nu a fost depusă hotărârea adunării generale a acţionarilor prin care a fost aprobată documentaţia şi nici anexa 3 prevăzută de art. 14 lit. d) din Criteriile nr. 2665/1992, cu modificările ulterioare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Societatea reclamantă este succesoarea SC S. SA care a fost înfiinţată în baza HG nr. 45/1991 din fosta întreprindere de construcţii şi reparaţii echipamente de telecomunicaţii, prin urmare este o societate cu capital integral de stat, reorganizată în baza Legii nr. 15/1990 şi poate beneficia de prevederile HG nr. 834/1991 şi pentru a i se emite un certificat de atestare a dreptului de proprietate.
Însă, pentru a se elibera acest certificat de atestare a dreptului de proprietate de către ministerul de resort trebuie depusă întreaga documentaţie prevăzută de Criteriile nr. 2662/2002.
După verificarea îndeplinirii cerinţelor prevăzute de aceste criterii se constată că, într-adevăr, la dosar a fost depusă hotărârea adunării generale a acţionarilor prin care a fost aprobată documentaţia dar nu s-a precizat în ce a constat această documentaţie.
Din probele administrate rezultă că societatea nu prezintă un titlu în baza căruia deţine terenul pentru întreaga suprafaţă, în condiţiile în care Ordinul ministrului transporturilor şi telecomunicaţiilor nr. 1741/1985 se referă numai la suprafaţa de 1295 m.p., iar reclamanta solicită o suprafaţă de 1747 m.p.
Documentaţia întocmită trebuia recepţionată de o comisie dar nu s-a depus la dosar un proces-verbal de recepţie semnat de toţi membrii comisiei.
La dosar există un proces-verbal încheiat în 1993 şi semnat numai de reprezentanţii O.C.O.T. Bucureşti, dar care vizează imobilul din Şoseaua Orhideelor Bucureşti, imobil pentru care reclamanta a avut un alt litigiu pe rolul instanţelor, iar prin cel cu nr. 189/1/1993 este avizată documentaţia ce urma să fie prezentată Comisiei de recepţie, numai de către reprezentantul O.C.O.T.
Documentaţia nu a fost avizată de compartimentul de urbanism şi amenajarea teritoriului din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti, deşi acest aviz era obligatoriu.
Este adevărat că există o hotărâre judecătorească prin care Primăria municipiului Bucureşti a fost obligată la eliberarea avizului, dar nu s-a făcut dovada executării acestei sentinţe, iar apărătorul reclamantei a recunoscut că acest aviz nu a fost obţinut.
Toate acestea dovedesc faptul că documentaţia depusă de reclamantă este incompletă şi nu se poate dispune, la acest moment, obligarea ministerului la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul situat în Şoseaua Orhideelor Bucureşti, astfel că cererea reclamantei a fost prematur formulată.
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca prematur formulată.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.C.S.I., se constată că aceasta este nefondată.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre pârât şi cel obligat în cadrul raportului juridic dedus judecăţii.
Pentru că obiectul de activitate al societăţii este repararea echipamentelor electrice şi este continuatoarea unei întreprinderi de reparaţii echipamente în telecomunicaţii, potrivit HG nr. 834/1991, recurentul este minister de resort pentru a emite certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Mai mult, întreaga corespondenţă avută cu acest minister dovedeşte faptul că acesta nu a invocat niciodată lipsa sa de competenţă în emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentul M.C.S.I.
Admite recursul declarat de M.C.S.I. împotriva Sentinţei nr. 25 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC S.E.C.I. SA Dâmboviţa, ca prematur formulată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1322/2011. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1669/2011. Contencios. Anulare act... → |
|---|
