ICCJ. Decizia nr. 1320/2011. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1320/2011
Dosar nr. 4174/2/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantele SC N.T. SRL şi SC N.G.I. SRL au chemat în judecată pârâtele A.R.R. şi SC M.T.I. SRL, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtelor în solidar la repararea prejudiciului cauzat prin: a) desfiinţarea în mod nelegal a unui nou traseu pe ruta Bucureşti - Urziceni, cod traseu 903; b) eliberarea licenţelor de execuţie pentru noul traseu de către A.R.R. în favoarea pârâtei SC M.T.I. SRL; ulterior, reclamantele şi-au precizat cuantumul prejudiciului, anume de 100.000 lei RON total, câte 50.000 RON pentru fiecare reclamantă.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, art. 998 şi 1003 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 533 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta A.R.R. şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantele SC N.T. SRL şi SC N.G.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. şi SC M.T.I. SRL
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut ca situaţie de fapt derularea între părţi a litigiului având ca obiect anularea actelor administrative (invocate ca izvor al prejudiciului pretins în cauză), anume cauza nr. 4673/2005, în cadrul căruia reclamantele au avut calitate de interveniente principale, iar A.R.R. calitate de pârâtă şi oponent ca emitent al actelor administrative şi având în vedere că pentru exercitarea dreptului la acţiune prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004 este impusă ex lege cerinţa-premisă a existenţei unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în contencios administrativ, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care să se fi constatat nelegalitatea actelor administrative - tipice sau asimilate - din care este pretins ca derivând prejudiciul solicitat, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi, pe cale de consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele SC N.T. SRL Slobozia şi SC N.G.I. SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înalta Curte, verificând în prealabil regularitatea recursului declarat, constată că acesta nu a fost legal timbrat.
Astfel, din analiza actelor dosarului rezultă că recurentele-reclamante nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de plată a taxelor de timbru până la termenul de judecat stabilit, deşi au fost citate cu menţiunea depunerii taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum şi cu cele ale art. 3 din OG nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a respins cererea, ca inadmisibilă, se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei şi prin depunerea timbrului judiciar de 0,15 lei.
Aceste taxe se depun la dosarul cauzei, în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În aceste sens sunt şi dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: „La cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar: „neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii".
Astfel fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. şi ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC N.T. SRL Slobozia şi de SC N.G.I. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 533 din 29 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1316/2011. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1322/2011. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
