ICCJ. Decizia nr. 1717/2011. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1717/2011
Dosar nr. 6248/1/2010
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea atacată cu recurs
Prin sentinţa civilă nr. 95/ F-CONT din 12 mai 2010, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul S.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Ordinul M.A.I. contestat nr. S/II/5361 din 16 noiembrie 2009 a avut ca obiect eliberarea din funcţie şi punerea la dispoziţie a reclamantului, potrivit dispoziţiei art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 36 şi 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999;
Mai apreciază instanţa de fond că Ordinul de mai sus nu încalcă dispoziţiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, raportat la art. 120 din Ordinul Ministrului nr. 300/2004, conform cărora, în situaţii temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, poliţiştii pot fi puşi la dispoziţia unităţii pe o perioadă de cel mult 6 luni, timp în care vor beneficia de drepturile băneşti avute, cu excepţia indemnizaţiei de comandă, după caz; în acest sens se reţine că prin Raportul nr. 191.608 din 13 noiembrie 2009, M.A.I. a aprobat propunerea şefului D.G.C.A.I. referitoare la punerea reclamantului la dispoziţia I.P.J. Vâlcea, propunere materializată prin ordinul atacat, pentru motivul că reclamantul, deşi nu îndeplinea una din condiţiile minime explicite de înscriere la concurs, aceea de a avea studii superioare juridice sau economice, s-a înscris la acest concurs, depunând la dosar o fişă a postului neînregistrată, nedatată şi nesemnată, completând greşit la rubrica „pregătire de specialitate" – „studii superioare cu diplomă de licenţă"; această împrejurare constituie, în opinia instanţei de fond, o „situaţie temeinic justificată", în sensul dispoziţiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului;
Totodată, mai consideră instanţa de fond că punerea la dispoziţie a reclamantului, prin ordinul atacat nu reprezintă o sancţiune disciplinară, astfel că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 58 lit. c1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Conchide instanţa de fond în sensul că, pentru motivele arătate mai sus, referitoare la eludarea de către reclamant a condiţiilor minimale de participare la concurs, măsura luată faţă de acesta este temeinică şi respectă dispoziţiilor legale menţionate mai sus.
2.Cererea de recur.
Împotriva sentinţei civile nr. 95/ F-CONT din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, si de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul S.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în condiţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
2.1 Printr-o primă critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., susţine recurentul că instanţa de fond nu a motivat hotărârea pronunţată în condiţiile în care deşi a reţinut în cauză existenţa unei situaţii temeinic justificate nu a motivat această apreciere, noţiunea de situaţie temeinic justificată fiind subiectivă şi lăsând loc de interpretări, având în vedere şi incidenţa art. 36 şi art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.
Totodată, mai arată recurentul că deşi a învederat instanţei de fond faptul că actul administrativ încalcă principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice prevăzut de art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999, întrucât trecerea pe o funcţie inferioară nu se poate dispune conform art. 58 lit. c1) din Legea nr. 360/2002, decât consecutiv aplicării unei sancţiuni disciplinare, în hotărârea recurată nu se face nici o referire privind această apreciere, pe care o consideră comparabilă cu situaţia dată.
2.2 Printr-un alt set de critici circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., susţine recurentul că hotărârea instanţei de fond are la bază interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi este rezultatul interpretării şi aplicării greşite a legislaţiei aplicabile în cauză.
Astfel, susţine recurentul că nu sunt întrunite, în cauză, elementele dispoziţiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, raportat la art. 120 din Ordinul Ministrului nr. 300/2004, în speţă în mod greşit fiind reţinută o situaţie temeinic justificată, în condiţiile în care acelaşi temei de drept menţionează că poliţiştii pot fi puşi la dispoziţie doar ca urmare a reorganizării, aplicării unei sancţiuni disciplinare sau începerii urmăririi penale împotriva lor, ori a trimiterii în judecată, fapt ce nu există şi este exclus în cazul de faţă.
Mai consideră recurentul că nu există nici un motiv întemeiat pentru luarea acestei măsuri, având în vedere că îndeplineşte toate condiţiile pentru îndeplinirea funcţiei din care a fost revocat, cel mai bun argument fiind promovarea examenului pentru exercitarea respectivei funcţii, dar şi alte aspecte privind experienţa şi abilităţile necesare în vederea ocupării respectivei funcţii de conducere. În acest sens susţine recurentul că în perioada februarie 2006-noiembrie 2009 a condus I.P.J. Vâlcea, atât în calitate de împuternicit, desemnat şi titular al funcţiei de inspector şef, având rezultate excelente, atât în lupta contra fenomenului infracţional, cât şi la capitolul management.
Totodată, susţine recurentul că instanţa de fond a reţinut greşit şi nu a luat în considerare la pronunţarea sentinţei recurate, pregătirea sa profesională, din care rezultă faptul că are pregătire de specialitate şi studii superioare cu diplomă de licenţă, astfel că nu există nici o situaţie justificată în sensul dispoziţiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Mai arată recurentul că fără nici un dubiu a îndeplinit condiţiile de înscriere la concurs pentru ocuparea funcţiei de şef al I.P.J. Vâlcea, având studii superioare, studii juridice dar şi studii economice, în condiţiile în care i s-a permis participarea la concursul pe care l-a şi promovat.
Se mai susţine că fişa postului la care face referire D.J. şi care cuprindea în paranteză studii juridice sau economice era întocmită în cursul anului 1996 de către şeful I.P.J. Vâlcea, lucru nepermis de Ordinul nr. 69/2009 şi nici de Ordinul nr. 665/2008, care prevăd expres că responsabilitatea întocmirii fişei postului revine şefului nemijlocit al titularului postului pentru care se întocmeşte fişa respectivă.
Printr-o altă critică formulată mai susţine recurentul că la data emiterii ordinului contestat se afla în concediul medical, aşa cum rezultă din adeverinţa medicală nr. 750/2009, existentă la dosar şi faţă de care instanţa de fond nu a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 36 şi art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.
3.Hotărârea instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.
În primul rând, Înalta Curte constată faptul că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, potrivit principiului specialia generalibus derogant, şi nu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs, condiţii în care va înlătura toate criticile referitoare la pronunţarea hotărârii de fond cu nerespectarea unor dispoziţii legale din cuprinsul respectivului act normative.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport de cadrul legal aplicabil în cauză, constată că nu poate primi criticile formulate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
3.1. Nu vor fi reţinute criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., în condiţiile în care instanţei de fond si-a motivat hotărârea pronunţată, prin raportare la situaţia de fapt rezultată din probatoriu administrat în cauză, şi la normele legale incidente în cauză fără a putea fi reţinută, încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cum în mod greşit se susţine prin cererea de recurs.
Faptul că instanţa de fond, prin interpretarea coroborată a ansamblului mijloacelor de probă administrate în cauză, în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, a ajuns la o altă concluzie decât cea susţinută prin cererea de chemare în judecată, în ceea ce priveşte noţiunea de situaţie temeinic justificată, în sensul art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, şi a expus concis, punctual şi fără echivoc raţionamentul juridic pe care şi-a întemeiat hotărârea pronunţată, nu echivalează cu ignorarea valorii probante a vreunui înscris, nesocotirea unor dispoziţii legale incidente în cauză, sau nemotivarea hotărârii pronunţate cum în mod greşit susţine recurentul.
3.2. În ceea ce priveşte criticile întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte le consideră a fi nefondate, în considerarea celor ce urmează.
Potrivit art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în situaţii temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, poliţiştii pot fi puşi la dispoziţia unităţii pe o perioadă de cel mult 6 luni, timp în care vor beneficia de drepturile băneşti avute, cu excepţia indemnizaţiei de comandă după caz.
În raport cu exigenţele textului de lege redat în mod corect a apreciat instanţa de fond că neîndeplinirea de către recurent a unei condiţii minime obligatorie de admisibilitate la concurs fixată prin anunţ şi implicit prin fişa postului, se circumscrie noţiunii de situaţie temeinic justificată în sensul art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002; astfel, în mod greşit susţine recurentul că îndeplinea condiţiile minime de participare la concursul pentru ocuparea funcţiei de şef al I.P.J. Vâlcea în condiţiile în care din actele de studii depuse la dosar nu rezultă că acesta este licenţiat în ştiinţe economice sau ştiinţe juridice, condiţie imperativă pentru participarea la concursul de ocupare a funcţiei de şef al I.P.J. Vâlcea.
Faptul că recurentul a urmat studii postuniversitare în domeniul ştiinţelor penale-criminalistică şi a urmat un masterat în ştiinţe juridice nu poate conduce la concluzia îndeplinirii condiţiilor de studii înscrise în fişa postului de şef al I.P.J. Vâlcea, anexată la exemplarul nr. 1 al Regulamentului de Organizare şi Funcţionare al inspectoratului în discuţie, document înregistrat sub nr. S/27008 din data de 28 februarie 2006, în condiţiile în care cerinţa înscrisă la rubrica pregătire de bază este fără echivoc în sensul obligativităţii studiilor superioare juridice sau economice cu diplomă de licenţă iar a considera că prin urmarea unor studii postuniversitare se acoperă condiţia studiilor juridice cu diplomă de licenţă este de neconceput.
De asemenea, faptul că recurentul a desfăşurat în cadrul respectivului I.P.J. o activitate profesională pentru care a primit evaluări pozitive nu are relevanţă sub aspectul îndeplinirii unei condiţii de bază pentru înscrierea la concurs, respective cea referitoare la studiile superioare absolvite.
Totodată, faptul că recurentul a fost declarat admis de comisia de concurs care trebuia să verifice îndeplinirea condiţiilor de participare la concurs, nu poate acoperi situaţia de nelegalitate constatată prin raportul nr. 191.608 din 13 noiembrie 2009 şi nu poate conduce la concluzia că situaţia semnalată prin respectivul act de control nu se circumscrie noţiunii de situaţie temeinic justificată, în sensul art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002.
Prin urmare vor fi înlăturate toate criticile recurentului, absolvent al Facultăţii de Mine – I.M. Petroşani, referitoare la îndeplinirea condiţie minime obligatorii de concurs pentru postul de şef al I.P.J. Vâlcea.
Totodată, în cauză nu are valoare probantă, în sensul invocat de recurent, fişa postului de şef al inspectoratului de poliţie judeţean, în raport de care recurentul susţine că îndeplinea condiţiile de studii pentru postul respective, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada caracterului oficial al respectivului înscris. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond verificând legalitatea ordinului contestat nu s-a raportat la respectivul înscris, cum în mod greşit se solicită prin cererea de recurs.
În raport cu cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.N., împotriva sentinţei nr. 95/ F-CONT din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1712/2011. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1739/2011. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
